Discutam cu cineva zilele trecute despre compatibilitate, atractia dintre contraste si alte asemenea chestiuni vitale care cu siguranta or sa contribuie la salvarea planetei.
Discutia a ajuns, la un moment dat, si la relatia dintre mine si soferul maniac, doua persoane despre care se stie ca au mai putin in comun decat Hitler si Leonardo da Vinci. Eu citesc Maupassant, el - Sven Hassel. Eu ma dau in vant dupa stilul gotic, pe el nu-l interesa decat cate suruburi are Tour Eiffel. El e un geniu intr-ale computerelor, eu pot doar sa ma dau pe net si sa folosesc wordul. El e teribil de calm, mie imi sare tandara cat ai zice "om de la vanzari care nu-si face treaba".
Cu toate astea, fara sa incep sa recit zicale siropoase de genul "contrastele se atrag", "dragostea adevarata invinge totul" etc, o sa spun doar ca e mult mai putin plictisitor cand te misti intr-un cerc de oameni diferiti.
Cea mai buna prietena a mea ar fi in stare sa faca moarte de om (sau macar de portofel de om) pentru un inel cu safir, in vreme ce eu trec pe langa vitrinele cu bijuterii fara nici macar sa le observ. Motiv pentru care eu o consider putin superficiala, iar ea crede ca sunt un "freak of nature", dar macar avem pe ce sa ne contrazicem.
Sora mea e obsedata sa se catere pe munti - adica ideea ei de weekend perfect este sa care in spate zeci de kilograme de diverse, in timp ce se taraste pe diverse pante pe unde mai intalneste si cate un urs sau sarpe. Eu nu reusesc nici macar sa ma sui pe role (desi, in apararea mea, daca primaria ar face piste pentru biciclisti as fi mult mai motivata decat in situatia actuala, cand nu pot sa ma dau prin parcuri fara sa mutilez copii sau caini). Cu sora mea cea alpinista nu ma cert, doar ca trebuie sa dau dovada de surse inepuizabile de fantezie pentru a inventa de fiecare data scuze credibile cand imi face irezistibila invitatie d
