Paradoxul cipriot – două economii cu o prăpastie uriaşă între ele - a depăşit demult graniţele insulei mediteraneene împărţite între comunitatea turcă din Nord, care trăieşte în izolare economică şi comercială, şi cea greacă, din Sud, care nu cunoaşte nicio restricţie în acest sens, deşi Ciprul în întregime este, din 2004, membru al Uniunii Europene. Se pare însă că trecutul sângeros, zbuciumat, al celor două comunităţi din această insulă se află la baza lipsei de progres, chiar şi prin mediere internaţională, în reconciliere şi normalizarea relaţiilor între cele două populaţii din insulă. La ora actuală, în timp ce Sudul se bucură de o economie prosperă, deschisă şi de relaţii comerciale internaţionale, Nordul are o economie intrainsulară, reglementată firav printr-o aşa-numită "linie verde” (Greenline Regulation), aceasta fiind una dintre puţinele reglementări legale asupra cărora cele două părţi au făcut unele progrese, în sensul că sunt permise schimburile comerciale între Nord şi Sud, numai cu condiţia ca mărfurile "exportate” din Nord să fie "autohtone” (made in Corth Cyprus).

Republica Turcă a Ciprului de Nord, conform denumirii oficiale a părţii turc-cipriote, este la ora actuală ca o "închisoare deschisă”, după cum s-a exprimat preşedintele Camerei de Comerţ, Gunay Cerkez, din republica nerecunoscută politic decât de Turcia, la întâlnirea cu ziariştii străini prilejuită de a 28-a aniversare a Republicii. "Noi (turcii ciprioţi, n.r.) avem nevoie de comerţ (liber, n.r.), nu de ajutoare!”, a continuat Cerkez, referindu-se indirect la schimburile intrainsulare şi la ajutorul din partea Turciei. Detaliind acest aspect, şeful Camerei de Comerţ a precizat că este absolut necesară o Lege a Comerţului Direct. Aceasta ar contribui în primul rând la procesul de unificare a Ciprului şi în nici un caz nu ar duce la o recunoaştere automată a Ciprului de Nord, aşa cu