Astăzi, România a încremenit într-o miră, proiectată pe pieptul dezgolit al parlamentarului George Becali. Hristos însuşi a înlemnit pe crucifixul vizibil prin deschizătura adâncă a cămăşii. Poate nici El nu înţelegea unde au dispărut toate ştirile şi de ce viaţa a rămas suspendată între „În curând, sentinţa!” şi „Imediat!”. Şi omul acela care-l striga neîncetat, de ce urlă în televizor: „Voi ziceţi ceva, eu vorbesc de Iisus, voi ziceţi ceva, eu iar de Iisus!”? Cum de se compară acest „profund religios” cu Fiul Domnului şi, apoi, răcneşte „Smerenie, smerenie, smerenie!”. De ce oftează „fratele” Vadim şi îl încurajeză: „Gigi, fii bărbat! Şi Hristos a fost înjurat şi scuipat. E o instanţă deasupra noastră”, iar numitul Gigi face o demonstraţie, în faţa camerelor, cum bate mătănii şi se roagă din cinci în cinci minute? De ce-i urmăresc ziariştii Mercedesul, iar clanul şi discipolii cu feţe de pământ merg în pelerinaj, la palatul din Pipera? De ce vorbesc toţi de „execuţie” şi „tragedie”? Îl răstigneşte stăpânirea, iar El nu a prins de veste? Este sacrificat în numele Lui, sărman miel imaculat? Parcă era vorba de nişte matrapazlâcuri cu terenuri, nimic spiritual, ci o treabă murdară, aducătoare de bani, în care mai sunt băgaţi şi alţi „religioşi” de rang înalt. „Sacrificatul” Becali va urca mica lui Golgotă în limuzină şi nimeni nu va bate cuie în tălpile lui încălţate cu pantofi de 4000 de euro. După un şi jumătate de recluziune VIP, îşi va redobândi lbertatea condiţionat şi va putea trage o fugă la Sfântul Mormânt, cu avionul privat. Astfel, drumul căinţei va fi mai rapid şi penitentul, mai aproape de cer, iar viaţa ştirilor, din nou, se va scurge umilă, atinsă de aura lui de martir.

Astăzi, România a încremenit într-o miră, proiectată pe pieptul dezgolit al parlamentarului George Becali. Hristos însuşi a înlemnit pe crucifixul vizibil prin deschizătura adâ