Prinţesa Moldovei, marmură albă

Suntem cei mai mari risipitori din lume cu valorile noastre, distrugem şi prăduim, în vreme ce alţii nu ştiu cum să-şi mai sporească valoarea patrimoniului, celebritatea artiştilor naţionali şi cota pe piaţă de artă a pictorilor, sculptorilor, designerilor... Aşa că este de-a dreptul năucitor să vezi că un sculptor născut în România acum un secol, plecat în lume imediat după studiile absolvite la Facultatea de Arte din Iaşi, e vorba de Constantin Antonovici, e prezentat într-un album excepţional de artă al cărui text bilingv, englez-român, poartă semnătura scriitoarei Doina Uricariu, a criticului de artă Vladimir Bulat, fiind însoţit de un text admirabil, auto-intitulat „Post-scriptum", semnat de decana brâncuşiologiei autohtone, doamna Nina Stănculescu.

Bufniţă, bronz, soclu de marmură

Constantin Antonovici a lăsat în câteva colecţii câteva sute de lucrări în ipsos, bronz, marmură, aluminiu şi răşini speciale, care evidenţiază confluenţe estetice diverse, abstractul, ludicul, decorativul găsindu-şi numeroase împliniri în sculpturi moderne, unele de un expresionism abstract, altele vădit influenţate de Brâncuşi precum „Cântăreţii", expusă pe coperta albumului, „Moise şi Mefistofel", „Moartea Cleopatrei", „Pythagoras", „Homer", „Cap de indian", „Francisca", „Războiul", „Cap de negresă", „Nadia privindu-se în oglindă". Un portret insolit care s-a bucurat de mult succes, unii considerând că l-ar fi avut chiar cel portretizat în vedere, este cel intitulat „Salvador Dali", redus la mustăţile şi ochii artistului. Constantin Antonovici şi Salvador Dali au fost prieteni, apropiere păstrată în documentul fotografic al unei poze în care apar Kurt Waldheim, Dali şi Antonovici.

Albumul e un model de exegeză şi paginare a ilustraţiilor, ca informaţie, expunerea lucrărilor şi structurarea catalogului raisonné. E în acelaşi