Presa sportivă nu o face oricine! Îţi trebuie pasiune, dorinţă, energie şi multă răbdare. Alex Horoveanu nu a vrut să se menţină în ritmul nebun al evenimentelor, dar nu de acum, ci de ceva ani în urmă, şi a decis să plece din România pentru un viitor sigur.
Acum 60 de ani recita poezii la un cenaclu şi a fost remarcat de redactorul şef adjunct al celor de la Sportul Popular. "Tinere, nu vrei să lucrezi la ziar? Hai la Sportul Popular să faci treabă bună!", îşi reaminteşte domnul Horoveanu, venit special din Franţa pentru a se reîntîlni cu prietenii şi pentru a participa la lansarea unei carti de poezii. "Eram un reporteraş care se ocupa de schi, box, lupte sau atletism", continuă acesta.
Redactor la 17 ani
"Nu am cum să uit niciodată aceea zi, prima zi de jurnalist! Am venit în redacţie, logic că nu m-a băgat nimeni în seamă. Ţin minte că aveam 17 ani şi m-am dus la redactorul şef să ştiu ce fac. A luat nişte foi de pe birou, s-a uitat atent la ele şi mi-a zis: «Tu pleci acum la Poiana Braşov!». Rămăsesem uimit, nu ştiam ce să fac! Mă trimiseseră la Jocurile Mondiale Universitare de iarnă. Am stat zece zile în deplasare, am vorbit cu cei din echipa noastră de schi, dar şi cu restul concurenţilor", rememorează domnul Horoveanu.
Se făceau blaturi!
Işi aminteşte cu zimbetul pe buze că şi pe vremea aceea se făceau jocuri de culise. "Un lucru foarte interesant s-a întîmplat cu un concurent de-al nostru, care a cîştigat cursa de slalom. Cînd a terminat cursa pe cronometru apărea 43,2 secunde, dar a venit cineva şi a strigat «41,2» şi aşa a rămas!", spune Horoveanu.
O alta intimplare rememorata cu zimbetul pe buze: "Am plecat într-o altă zi la Cîmpina, pentru a face un material cu echipa. Am ajuns eu acolo, cu dorinţă mare. M-am prezentat şi cei de acolo m-au rugat să aştept. Am terminat materialul şi am ajuns la Bucureşti. Cînd am ajuns
