Intre timp, la Budapesta in Parlament, unde se discuta legea bugetului, un deputat al partidului lui Karolyi anunta ca la Debretin, la inaugurarea Universitatii, s-a cantat imnul imperial, Gott erhalte, ceea ce parea in conditiile date un afront, chiar „o insulta". Discutii aprinse. Presedintele Camerei e silit sa condamne actul. Pasiunile politice sunt tot mai dezlantuite. Le aprinde si mai tare stirea ca la Fiume (Rijeka), in Croatia, a izbucnit o revolta, jandarmii croati intervenind in forta in cazarma din port, iar soldatii croati jefuind orasul. In tumultul din parlamentul maghiar, Wekerle isi anunta demisia, cerand independenta Ungariei si intoarcerea imediata a trupelor maghiare in patrie. Burian, ministrul de Externe austriac, care vine la Budapesta la 24 octombrie, constata ca nu are cu cine vorbi pentru a stabili impreuna cu ungurii conditiile pacii, pe care vrea sa le trimita lui Wilson. Mai mult, el constata ca Wekerle, demisionand, ceruse pentru Ungaria un ministru de Externe separat de cel al Austriei si negocieri de pace separate. Ii anunta stirea imparatului, cerandu-si demisia, care e primita. Carol ramane astfel deopotriva fara ministrii de Externe austriac si maghiar (la Budapesta il va numi pe Gyula Andrassy, a carui ambitie fusese dintotdeauna sa fie urmasul tatalui sau la Externe. El va trata desprinderea de Germania si va angaja unele contacte cu reprezentantii Antantei, dand iluzia la Budapesta ca dracul nu era asa de negru). Compromisul din 1867 nefiind abolit, cei doi ministri de Externe, austriac si maghiar, vor functiona fara nici o acoperire constitutionala. Imperiul se desfacuse si diversele sale componente se reorganizau fara sa mai tina seama de reglementari stabilite de un imparat care nu mai era clar peste ce imparatea.

Intre timp, Carol il numeste pe profesorul Lammasch drept nou prim-ministru. Ace