Interventia Comisiei Europene in cazul Ford ridica o serie de probleme interesante. Aceasta pare sa aplice o logica foarte simplista, care pune sub semnul intrebarii o politica agresiva, dar legitima, de atragere a investitorilor. Guvernul Romaniei ar putea avea un caz solid daca decide sa conteste decizia. In schimb, guvernul s-a comportat lamentabil in comunicarea cu Comisia, iar premierul Tariceanu s-a hotarat sa isi umfle muschii nationalismului de parada intr-un caz in care nu se potrivesc deloc.

Sa le luam pe rand. Comisia a constatat ca in privatizarea de la Craiova guvernul a pus anumite conditii legate de pastrarea locurilor de munca si de un minimum de productie. In schimb, Ford urma sa plateasca mai putin pentru fabrica aceasta. Conditiile puse de guvern reprezinta preocupari legitime (cati smecheri au cumparat fabrici de stat doar pentru pamanturile de sub ele?).

Comisia Europeana pare insa sa considere acest aranjament un ajutor de stat care distorsioneaza libera concurenta. Iar articolul 87 din tratatul UE interzice asemenea ajutoare. Deci, Comisia are baza juridica de a interveni. Ramane intrebarea daca a intervenit in mod intelept. Cred ca de aceasta data Comisia s-a vrut mai catolica decat Papa. Statul roman a organizat o licitatie, trei companii s-au aratat interesate, dar numai Ford a facut o oferta certa, lucru care reiese limpede chiar din comunicatul de presa al Comisiei. Daca a fost o licitatie, atunci orice companie ar fi putut participa si ar fi avut acces in etapa urmatoare, unde s-au negociat concret conditiile contractului. Nu vad unde este distorsionarea pietei. Mai spune comunicatul de la Bruxelles: „Investigatia Comisiei a aratat ca aceste conditii (privitoare la locuri de munca si investitii - n.a.) au scazut pretul de vanzare“. Nu cred ca era nevoie de o investigatie care sa arate acest adevar simplu. Chiar acest