Scriitorul român de SF a crescut cu Jules Verne și H.G. Wells. Sau cu Efremov și Beleaev. Cu Frank Herbert, Isaac Asimov, Orson Scott Card și Almanahul Anticipația. Așteptăm generația crescută cu George R.R. Martin și al său Cîntec de gheață și foc. Sau cu Fărcășan, Bărbulescu și Anania a crescut scriitorul român de SF. Cu Vladimir Colin și Ion Hobana. Sau cu Dănuț Ungureanu, Mihail Grămescu și CTP. Ba chiar avem deja scriitori care au crescut cu Liviu Radu, Sebastian A. Corn, Ana-Maria Negrilă, Florin Pîtea și Jurnalul SF. În curînd va apărea scriitorul care a crescut cu Dan Doboș, China Miéville și Amberul lui Zelazny. De la toți acești scriitori a deprins pasiunea pentru SF; citindu-i pe ei s-a gîndit poate, prima dată, că ar putea scrie și tot așa.
Scriitorul român de SF și-a început cariera într-un cenaclu, visînd la ziua în care mai marii grupării îi vor propulsa o povestire în revista X, în almanahul Y sau în antologia Z. Sau poate, lup siguratic, a trimis un text la revista X și, contrar legendei care spune că în țara asta nu se poate publica dacă n-ai pile sau dacă nu plătești, a primit un răspuns afirmativ, ba chiar i s-a și publicat povestirea.
Scriitorul român de SF a publicat povestiri pînă și-a făcut un nume printre ceilalți scriitori români de SF și printre fani. Iar cînd a ajuns la concluzia că s-au adunat destule proze scurte, le-a pus cap la cap, eventual a făcut rost și de-o prefață de la unul dintre maeștrii recunoscuți de fandom și a bătut timid la ușa unei edituri. Așa cum se bate acum, cu mailul.
Ei, și de aici variantele curg. Dacă persoanei de la editură la care a ajuns e-mail-ul îi este cunoscut numele scriitorului român de SF; dacă persoana de la editură îl cunoaște personal; dacă în e-mail scriitorul de SF pune pe tapet și posibilitatea de a suporta cheltuielile de cu tiparul; dacă... Evident, mai e
