Va marturisesc ca am fost tare speriat cand am aflat ca trebuie sa furnizez un training pentru presa scrisa din Republica Moldova. Era a doua oara cand treceam granita din estul Romaniei. Ca orice roman obisnuit nu prea stiam multe de ceea ce se intampla acolo si nici macar nu eram interesat.

Asa ca am cautat pe internet cat se poate de multe informatii si am inceput cu rapoartele de tara, am continuat cu rapoartele despre presa si am citit si tot ce am gasit presa on line. Cum am trait toate etapele istorice de dezvoltare a presei romanesti postdecembriste si cum principiile sunt acelesi am dedus necesitatile de instruire a celor ce urmau sa participe la training.

De asemenea am avut norocul de a avea un co-trainer excelent si de a avea o foarte buna colaborare cu organizatorii: Centru Independent de Jurnalism. Toate presupunerile mele s-au adeverit si in cateva ore planul de training a fost scris.

Cred ca este cat se poate de normal sa fac publice experientele mele si mai ales concluziile la care am ajuns. In primul rand nu sunt un „doctor de ziare” cum se crede, pentru ca „retetele” pe care le-am furnizat sunt mai degraba extrase din greselile pe care le-am facut in presa scrisa sau electronica de 16 ani incoace si ceva mai putin din succese.

Prima data am fost surprins de faptul ca in RM se numeste presa si ceea ce nu este de fapt presa ... Monitorul Oficial de exemplu! Sau publicatiile de publicitate! Sau publicatiile de programe TV! ... Oameni buni, acestea nu sunt alceva decat concurenti pe piata de publicitate.

In orice manual de jurnalism se explica pe prima pagina ce este presa: „cainele de paza al societatii”! Cu alte cuvinte misiunea noastra este de a atentiona societatea asupra deviantelor realizate de policieni sau de oamenii de afaceri. Ei stiu asta! De aceea ei incerca sa ne cumpere.