Într-o reşedinţă superbă din inima Republicii România, un cetăţean, neales, dar lipit de jilţ, îşi ia liniştit doza de whisky, întotdeauna cu câteva cuburi de gheaţă. Singur.

Când nu e singur, bea cafea. Bea cafea şi trage din ţigară. Împreună cu procurori pe care îi invită pe rând. Şi îi alege. Pentru a întări, în statul de drept, republica procurorilor. Şi, din când în când, scoate din sertar o listă. Şi mai bifează un nume. Ultimul bifat e profesorul Dan Voiculescu. Mogulul. Republica procurorilor funcţionează cu toate motoarele turate la maxim. Ea este întemeiată prin metoda "pe sprânceană". Rând pe rând, sunt invitaţi procurori, dintre cei care au avut contraperformanţe în meserie sau, chiar mai rău, sunt şantajabili, la o cafea în biroul preşedintelui Traian Băsescu. Acesta ştie, pentru că a avut, slavă Domnului, câteva experienţe în calitate de inculpat, că aceşti oameni ai legii pot fi transformaţi în fiare, în anchetatori cinici şi apoi în judecători la fel de cinici, cu o singură condiţie. Aceea de a fi vulnerabili. Profesional sau moral. Vulnerabilitatea, pe de-o parte, şi zăhărelul, pe de altă parte, zăhărel constând în ridicări spectaculoase pe scara ierarhică, îi transformă în slugi faţă de stăpân şi în fiare în raport cu victimele. Cu cei de pe faimoasa listă a preşedintelui Traian Băsescu.

După ce execută un număr suficient de mare de dosare, dintre care unele sunt comandate politic, procurorii sunt travestiţi. În magistraţi. În judecători. Şi, de multe ori, ajung să-şi judece propriile dosare. Sunt ridicaţi pe culmi ameţitoare, fără a avea calificarea profesională necesară şi fără a îndeplini un minimum de criterii morale. Unii, de la o cafea băută în biroul lui Traian Băsescu, între mai multe pahare cu whisky cu gheaţă, sunt paraşutaţi, sub semnătura prezidenţială, direct la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţaie şi Justiţie. Unde