In Romania ultimilor 20 de ani, istoria se repeta. Uneori, chiar cu aceleasi personaje in prim-plan. Asistam la un deja-vu. E mai real decit atunci cind mergi sa vezi un film a doua oara. In plus, revederea unei productii cinematografice coincide cu dorinta spectatorului, care face acest lucru pentru propria placere. Reluarea unor secvente in viata reala nu mai este insa la fel de placuta. Acum traim vremuri prin care am mai trecut deja. Pacat ca nu putem da timpul cu 20 de ani inapoi: am sti sa luam corect startul de data asta. La fel ca la sfirsitul anului trecut, toata lumea e in alergare. Cei mai multi - dupa obisnuitele cumparaturi de Sarbatori. Altii tocmai s-au oprit din fuga pentru ca s-a mai incheiat o competitie pentru putere. Bineinteles, nu toti au reusit sa puna mina pe ea, iar acum invinsii fug in sens invers ori stau pe margine si comenteaza despre cit de acri sint strugurii. Nici presedintele reconfirmat in functie nu mai e ce-a fost odata. Au trecut vremurile cind cistiga referendumuri cu un suport popular de 75%. Acum, abia a avut in avans 75.000 de voturi. Doar ca acest al doilea mandat nu mai incepe cu perspective promitatoare, cum a fost intrarea in Uniunea Europeana in primul. Dimpotriva. Implicarea sefului statului in actul de guvernare (si nu numai) este principalul motiv care da apa la moara adversarilor politici. Dar partid prezidential au si francezii, de exemplu, la fel ca si americanii si rusii, asa ca imaginea unui premier care nu cricneste in fata ordinelor de la Cotroceni deranjeaza mai degraba opozitia (lipsita de griji) decit populatia (afectata de criza). Acum, istoria se repeta si intrece pina si previziunile celor mai versati actori ai scenei politice. Mentinerea aceluiasi premier - "laureat" inclusiv al unei motiuni de cenzura - nu e de natura sa redea romanilor increderea la care acestia au sperat atunci cind au mers la preziden