Toata lumea trebuie sa depinda de creditori, aceasta pare sa fie Noua Ordine Mondiala sau, ma rog, una din fazele ei. Majoritatea accepta tacuta acest sistem invers, in care nu bancile finanteaza practic economia, ci aceasta din urma finanteaza profiturile uriase ale marilor conglomerate bancare, al caror capital e peste tot: economisire, investitii, inginerie financiara, asigurari. „Pasunea celor bogati sint saracii" (Isus Sirul, 13.22.) Incepind din anii 1980, in spatele ghiseelor bancare s-a produs o revolutie. Finantele au luat-o inaintea industriilor, nemailucrind atit pentru economia reala, cit pentru ele insele. S-a instalat o noua ordine bancara, intr-o economie intens financiarizata si virtualizata. Finantele, cu forta lor bruta si extrem de perversa, au venit la putere pe fondul politicilor de liberalizare excesiva a pietelor si a miscarii capitalurilor. S-a creat o piata globala, care acum cere un sistem bancar global, dincolo de state, de politici si, poate, o moneda unica. Mai nou, bancile au creat imense cantitati de bani fictivi care, in mod firesc, tind sa dispara, amenintindu-le cu falimentul. Speriate, guvernele pompeaza in ele bani reali din bugetele nationale, imprumutindu-se dincolo de limita sustenabilitatii. Rezultatul: pe fondul unei economii in ruina, bancile cistiga inca o data, iar statele se prabusesc. Traim intr-o lume de interese, nu sintem naivi. Si atunci se pune intrebarea: dar bancile pe cine servesc? Nu este aceasta o strategie de globalizare? Monetar, s-a creat o gaura neagra in care statele se prabusesc pe rind. Dintre cele importante, s-a inceput cu cele din Europa, carora un diplomat chinez le-a prezis ca vor deveni un „muzeu al civilizatiilor", dar nimeni nu va scapa, sa fie clar, pentru ca interconectivitatea si interdependenta din economia mondiala sint foarte mari. Europa are nevoie de un nou plan Marshall, dar nu mai are ci