Pe Adrian Nastase l-am vazut miercuri la prinz. Fata de vremea cind era sef al Camerei Deputatilor, azi era exilat la etajul patru al Casei Poporului, in incaperi cu titulaturi vagi pe usa, cu legaturi indepartate cu omul politic. In camera sa, privirea ti se umple de arta. Cind te minunezi, Nastase ti-o descrie ca fiind “copii, replici”.
“Despre acest Rodin expertii francezi spun ca nu e Rodin, dar pentru mine ramine Rodin”. O singura exceptie in aceasta insiruire “asta e o sculptura autentica pe care n-o place sotia mea”. Si, in aceea miercuri, mi s-a parut ca si viata politica a lui Nastase a fost plina de copii, replici si o mica disgratie.
Caracterul celor din jur
Reporter: De ziua dumneavoastra ati spus:”Voi tine cont de greselile facute”. Care sint?
Adrian Nastase: Greseli...
Rep.: Acum o intoarceti?
A.N.: A, sigur, am facut multe greseli. Dar, de-a lungul anilor, cred ca greseala mea a fost ca m-am interesat mai mult de competenta celui cu care urmam sa lucrez sI mai putin de caracterul lui. Recomand celor care iau decizii importante privind echipele de colaboratori sa se gindeasca si la caracter.
Rep.: S-a vorbit mult de caracterul dumneavoastra cind ati acceptat sa fiti numarul doi in partid.
A.N.: Eu am luat in serios votul congresului din 2004. atunci, la congres, cred ca sI geoana era de fata, am hotarit cu totii ca dupa alegeri, candidatul pentru presedinte PSD va fi Ion Iliescu.
SI pentr ca eram garantul acestei decizii, am considerat ca trebuie sa tinem seama, pe de o parte, de hotartrea congresului, pe de alta parte, pentru ratiuni practice, sa asiguram o perioada de tranzitie reducind mandatul presedintelui de la doi la patru ani sI pe aceasta perioada sa fie ion iliescu presedinte.
Moartea sotiei lui Cosminca
Rep.: Cine a incurcat