Lipsa de luciditate a optimiştilor, pesimiştilor şi cinicilor României din 2012 este – ca să fiu elegant – înduioşătoare. Toţi speră, utopic, ca schimbarea să înceapă de la alţii, ca apoi să beneficieze şi ei de roadele ei. Cei mai lucizi în acest moment sunt, de fapt, oamenii politici, pentru că ei cunosc până în detaliu realitatea sistemului conducător impus de ei, îl stăpânesc, îl conduc şi-l administrează, bucuroşi de lipsa de luciditate a optimiştilor, cinicilor şi pesimiştilor, precum şi de indiferenţa celorlalţi sau de dulcea inconştienţă a naivilor care susţin actuala clasă politică.
Scriu acest articol în dimineaţa zilei de 7 iunie 2012, cu trei zile înainte de alegerile locale. Nu am să fac preziceri, dar un lucru ştiu clar: mentalităţile toxice care ne-au adus aici nu se schimbă cu un vot, o dată la 4 ani. Şi nici cu martiri, cu revolte de stradă, bloguri, atragere de fonduri europene, campanii naţionale de strâns gunoaie sau de plantat copaci. Atâta vreme cât menţinem la putere un sistem politic care susţine "mafia lemnului", degeaba plantăm mii de copaci anual în direct la televizor, că nu facem decât să dăm material de furat pe viitor "mafiei lemnului".
Degeaba strâng voluntarii mii de tone de gunoi de pe cuprinsul patriei dacă piţipoanca din SUV aruncă gunoaie pe geam în buricul oraşului, ea fiind amanta/soţia/sora/fiica/protejata unui "mare croitor al Ţării Româneşti" – fie el politician, om de afaceri, demnitar de stat, primar sau interlop. Protejata, protectorul ei şi gaşca lor fac, de fapt, legea şi vă puteţi consola că au să zică: "Ce mişto, au făcut fraierii curat pe gratis!".
Şi mentalităţile toxice care permit toate acestea nu s-au schimbat din 1989 încoace, pentru că nu am început, de fapt, cu adevărat, niciodată să ni le schimbăm. Tot ce am făcut a fost să le adaptăm, cu ipocrizie, la noile realităţi ale unei democraţii st
