Actualitatea limbii readuce inevitabil în discuţie anglicismele recente, cu deosebire cele din limbajul computerului şi al Internetului. Dintre acestea, un caz caracteristic – destul de recent şi cu frecvenţă în creştere – îl constituie verbul a downloada: adaptare tipică a formei englezeşti (to download) la morfologia românească, prin încadrare în clasa de conjugare cea mai productivă şi cea mai regulată: cu infinitivul în -a, cu infixul -ez la prezent indicativ şi conjunctiv. Verbul e totuşi destul de şocant: nu are justificarea unor înrudiri latine (ca a accesa), nici simplitatea pronunţiei şi a scrierii (ca a printa); dimpotrivă, apare ca un element evident străin, marcat de prezenţa unei litere specifice (w), prezentînd dificultăţi de pronunţie (doi diftongi în două silabe succesive, tipici pentru engleză, dar – în sine sau prin secvenţa în care apar – mai puţin pentru română) şi mai ales cu o marcată diferenţă între scriere şi pronunţare. Dificultăţile formale nu au avut însă efect în faţa puterii uzului: verbul este extrem de folosit pentru a denumi o operaţie esenţială pentru navigatorii în Internet – transferarea unor pachete de informaţii sau date (fişiere, programe) pe propriul computer. Nu e de mirare deci că tocmai în Internet i se pot găsi numeroare atestări. Am ales dintre acestea doar cîteva exemple – din prezentări tehnice, publicitare, dar şi din stilul colocvial al unor mesaje private - , în care renunţarea la cratimă (în scrierea formelor flexionare) dovedeşte voinţa utilizatorilor de a asimila total termenul: „puteţi downloada GRATIS coperţi pentru CD-urile dumneavoastră” (netsoft.ro); „downloadează jocuri, programe” (index2000.ro); „Nu ştiţi de unde aş putea downloada...?” (hanuancutei.com). Instalarea verbului în uz e atestată de folosirea sa la toate modurile şi timpurile posibile; de exemplu, la participiu – „filme (...) downloadate în decurs