Chiar daca demisia e un act unilateral, respectarea procedurilor se impune cu necesitate. Radu Timofte si Gheorghe Fulga trebuie sa vina in fata Parlamentului pentru a se explica. Altfel s-ar putea ivi si intari suspiciunea ca demisiile lor au fost urmarea unui santaj din partea lui Traian Basescu. Multi romani nu vor fi constientizat ca ne aflam in fata unui moment de rascruce in politica postdecembrista. Birourile permanente reunite ale Senatului si Camerei Deputatilor au decis joi, 27 iulie 2006, cu majoritate de voturi, ca Radu Timofte, directorul SRI, si Gheorghe Fulga, directorul SIE, raman in functie pana cand Parlamentul, reunit in sedinta comuna, ia act de demisiile lor.

Cum era de asteptat, liderii PD - papusile mecanice ale presedintelui - au facut un pas inainte si, dupa ce s-au mai uitat o data spre Vest, de unde, strabatand distantele, trebuia sa le dea semn Ayatolahul aflat pe pamant american, au deschis gura pentru a declara absurda decizia Birourilor permanente.

E o atitudine impartasita si de slujitorii prezidentiali cu condeiul, proveniti in mare parte dintre informatorii fostei Securitati. Argumentului cu chichita i se adauga cel deja traditional la Gardienii Revolutiei Portocalii: e o manevra a PSD pentru a-si pastra oamenii la SRI si la SIE.

N-are importanta ca, asemenea lui Gheorghe Fulga si Ilie Botos, in batalia pentru al doilea tur al prezidentialelor, Radu Timofte n-a mai fost omul PSD, ci dimpotriva, a contribuit decisiv la lovitura de stat care a dus la rasturnarea scorului din primul tur: activandu-si agentii acoperiti din presa, santajand cu deconspirarea pe fostii informatori, colaborand strans cu televiziunea lui Sorin Ovidiu Vintu si asa-zisa societate civila.

N-are importanta nici faptul ca decizia Birourilor permanente a fost votata de toate partidele parlamentare. Exceptie facand, desigur, PD, partid c