Cu siguranţă, cu toţii ne aducem aminte de vremurile în care se stătea la coadă pentru un kilogram de portocale, în care uleiul şi pâinea se dădeau la cartelă cu porţia sau în care apa caldă era un lux pentru mulţi dintre vasluieni. Mulţi dintre noi au rămas nostalgici ai acelor vremuri, însă cei mai în vârstă ştiu un singur lucru: la Vaslui era mult mai bine ca în alte părţi.

Un lucru este clar: cei care au trecut de 30 de ani şi care îşi mai aduc aminte de vremurile din „epoca de aur“ susţin la unison că toată lumea se prefăcea că trăişte bine şi este fericită. Cei mai în vârstă, însă, ne spun că la Vaslui era chiar mai bine decât în marele oraşe ale ţării, în ciuda faptului că acum acest judeţ este, poate, cel mai sărac din ţară, după cum o dovedesc cifrele legate de şomaj sau de salariu.

Ca în toată ţara, şi la Vaslui se stătea la coadă. Multe dintre produsele utile erau un lux şi, dacă aveai pile, puteai să faci rost de ele mai repede. Puţini erau aceia dintre vasluieni care nu aşteptau, chiar şi cu zilele, la rând pentru o butelie. În municipiul Vaslui se făceau cozi kilometrice lângă actualul Liceu Teoretic „Emil Racoviţă“, locul în care atât părinţii, cât şi copiii făceau schimb de tură pentru a împinge mai în faţă capacul de la butelie o dată pe lună. „Dacă aveai bani şi îşi permiteai, plăteai pe cineva care locuia în apropiere şi care stătea în locul tău să îşi cumpere o butelie. Te suna şi îşi <>“, ne-a povestit Mihai Grigoraş, unul din vasluienii mai în vârstă.

Apă şi current cu porţia

Nu doar pâinea, laptele sau făina se dădeau cu porţia la Vaslui, ci şi apa caldă sau curentul electric. După anii ’80, cel puţin, totul parcă era din ce în ce mai rău. Apa caldă nu mai era de două ori pe săptămână, ci o dată pe săptămână, maxim o oră. Asta înseamnă că o familie cu doi copii făcea baie în timp record şi, de multe