Adrian şi-a făcut o meserie din realizarea unor opere de artă pe pielea hunedorenilor, indiferent că e vorba de avocaţi, jandarmi sau poliţişti.
PROFIL
NĂSCUT. 16 iunie 1974
EDUCAŢIE. Şcoală profesională în domeniul siderurgic
EXPERIENŢĂ. Peste cinci ani de tatuaj profesionist
FAMILIE. Necăsătorit
Adrian Constantin este unul din acei locuitori ai Hunedoarei a cărui carieră profesională a fost reinventată din cauza dispariţiei siderurgiei în zonă. Şi poate că e bine, pentru că hunedoreanul nu a fost niciodată un fan al muncii de operator pompe. A iubit însă întotdeauna desenul şi printr-o alchimie de neexplicat a propriului său gust s-a simţit atras de arta tatuajului. „Cred că atracţia pentru tatuaj mi-a fost inspirată de David Gahan, solistul de la Depeche Mode, pe care l-am admirat întotdeauna”, spune Adrian Constantin.
A făcut ciornă din mâna stângă
Hunedoreanul este un autodidact în arta tatuajului. A început să înveţe meserie pe antebraţul mâinii stângi, care a devenit un fel de „piele de încercare”. „Mi-am sacrificat braţul stâng, pe care am zeci de tatuaje făcute în perioada când îmi perfecţionam tehnica. De cinci ani am trecut la profesionism şi trăiesc exclusiv din această îndeletnicire”, spune Adrian Constantin.
Talpă de bocanc şi urină
Există o epocă primitivă şi una modernă în istoria tatuajelor româneşti. Borna care le separă este anul 1989. „În comunism, tatuajul în România se făcea preponderent în puşcării. Era în epocă un semn de identificare al fostului deţinut. Ca să-şi inscripţioneze pe braţ numele iubitei, puşcăriaşul român ardea o talpă de boncanc, după care praful rezultat, «dezinfectat» cu urină, forma o pastă negricioasă care se ardea în piele. Pe lângă cei închişi, mai aveau obiceiul să se tatueze în acea vreme şi marinarii”, spune Adrian Constantin.
J