Pe 19 iunie 1987, biserica „Sfânta Vineri” a fost demolată, la ordinul Elenei Ceauşescu, la numai doi ani după ce fusese renovată.
Se întâmpla într-o vineri, iar ziua a rămas vie în memoria bucureştenilor. Acum, la 25 de ani distanţă, pe locul unde altă dată era altarul biseriii întoarce un tramvai, iar un monument-substitut sub formă de cruce aduce aminte că lăcaşul de cult a fost victimă a „sistematizării Bucureştiului”.
Ultima liturghie a avut loc pe 14 iunie 1987. Cinci zile mai târziu ordinul de demolare a fost pus în aplicare. „Era lume foarte multă, a fost o tragedie întreagă. A fost foarte greu să găsească oameni să demoleze, tuturor le era frică”, îşi aminteşte şeful Secţiei de Istorie a Muzeului Municipiului Bucureşti, istoricul Dan Falcan.
Evenimentul a avut un impact foarte mare, pentru că „Sfânta Vineri este foarte apropiată de credincioşi. Era un lăcaş vechi, cu un preot foarte bun”, a adăugat Dan Falcan.
Muncitorii au refuzat să demoleze biserica, şi au fost aduşi deţinuţi să distrugă lăcaşul de cult. Care şi-au făcut treaba plângând. „Sfânta Vineri” a fost distrusă cu lacrimi în ochi, iar preotul Gelu Bogdan, studenţii teologi şi credincioşii au încercat să salveze câte ceva: cărţi sau obiecte de cult.
Unul dintre cei care au fost de faţă la distrugerea bisericii este radu Ciuceanu, directorul Institutului Naţional de Studiu asupra Totalitarismului: „Puţin a lipsit să pună mâna şi pe mine. Nu am crezut că se va dărâma, biserica era restaurată de doi ani. Nu am crezut că nebuna va demola”.
Patriarhia ar fi avut un cuvânt de spus, acum 25 de ani, dar nu s-a întâmplat aşa. „Vă daţi seama ce scandal monstru ar fi ieşit, dacă ieşea patriarhul în faţa buldozerelor. Era '87, nu '52, ar fi putut să o facă”, a conchis Dan Falcan.
Urmăreşte-ne şi pe FACEBOOK ca să fii la curent cu tot ce mişcă în Bucureşti @N
