Coşmarurile ajută organismul să se elibereze de energiile negative pe care le-a acumulat, dar pot fi şi un semnal de alarmă că psihicul este la cotă de avarie. Visele compensează neîmplinirile vieţii. Mulţi oameni cred că nu pot influenţa apariţia viselor şi cu atât mai puţin pe cea a coşmarurilor. Specialiştii susţin însă că orice vis are corespondent în realitate.

Orice om îşi petrece o treime din viaţă dormind. Somnul cel dulce e „deranjat" de cele mai multe ori de vise, cele mai lungi ajungând chiar şi la 30 de minute. Coşmarurile îşi fac simţită prezenţa încă din perioada copilăriei, când imaginaţia funcţionează la cote maxime, cei mici dând semnificaţii mediului înconjurător.

În cazul adulţilor, energiile negative acumulate dau naştere viselor urâte, considerate o modalitate de descătuşare. Coşmarurile pot fi interpretate şi ca un semnal de alarmă pe care îl trage organismul atunci când psihicul este suprasolicitat şi nu mai face faţă provocărilor realităţii. „Conţinutul viselor şi emoţiilor asociate sunt în mare parte negative (două treimi), iar intensitatea emoţiilor - frică, furie, disperare, dezamăgire, tristeţe, confuzie, anxietate, neajutorare, vinovăţie - este mai mare în vis decât în realitate", spune ­Mihaela Sindie, specialist în psihologia viselor. În cazul emoţiilor pozitive, acestea apar în somn pentru a confirma sau infirma o percepţie asupra vieţii reale sau chiar pentru a compensa prin vis neîmplinirile din realitate, mai spune Sindie.

Preşcolarii, victime sigure

Statisticile oficiale nu dau date exacte despre cât de des apar coşmarurile în cazul adulţilor, însă specialiştii susţin că aproximativ 3% din aceştia au coşmaruri frecvent sau întotdeauna, iar jumătate se confruntă cu astfel de situaţii ocazional. Coşmarurile nu se manifestă la fel pentru toată lumea. Cel mai frecvent apar la copiii preşcolari (cu