Ovidiu Ioaniţoaia povesteşte despre săptămîna de vacanţă petrecută în staţiunea Zell am See din Alpi
Munte şi lac
La Zell am See se schiază măcar 5-6 luni pe an. Ai de ales, pe Maiskogel la 1500 de metri, pe Schmittenhöhe la 2000, iar pe gheţarul de la Kitzsteinhorn chiar la 3000. Socotind şi zona Kaprunului, gazdă de-acum reputată a turneelor estivale de fotbal, domeniul schiabil din jurul acestei staţiuni din Alpii Austrieci măsoară peste 90 de kilometri. Spre a vă face o imagine, pîrtiile din ţara noastră ating, adunate, 130 de kilometri! Nu departe, în Tirol, numai la Ischgl lungimea pîrtiilor depăşeşte 210 kilometri, ceea ce atestă cît de prost stăm noi la capitolul respectiv.Clubul de schi din Zell am See datează din 1906, iar printre membrii lui de onoare figurează Ferdinand şi Louise Porsche, familie care a investit masiv în dezvoltarea orăşelului în care Steven Spielberg şi Tom Hanks au filmat “Band of Brothers” în 2001. Astfel se explică de ce instalaţiile montane ale staţiunii sînt ultramoderne şi serviciile fără cusur, excelente. Pînă şi banalele telescaune sînt încălzite!
Curios e că numele localităţii nu provine de la vreunul dintre munţii ce-o străjuiesc, ci de la lacul Zell, aflat la poalele lor.
Nebunia începe în zori
Fireşte, această aşezare cu 10.000 de locutori, situată la o oră de şofat molcom de Salzurg, urbea natală a lui Mozart, trăieşte mai cu seamă de pe urma amatorilor de schi. A constituit pentru mine o surpriză, ba şi un şoc, să văd sute de oameni, poate mii, îmbulzin-du-se dimineaţa la 7, cel mai tîrziu la 8 şi rareori la 9, să prindă telecabinele ce-i duc, asemenea unor caleşti medievale, spre vîrfurile de unde se răspîndesc pe munte ca furnicile.
Nebun, tabloul îmbarcării emoţionează. Ai senzaţia că schiorii răspund unei comenzi tainice. La minus 10 grade, se mişcă anevoie, precum scafandrii, în cl
