V-aţi întrebat ce s-ar putea întâmpla cu PDL dacă Traian Băsescu ar pleca în concediu? Sau la o bursă, în străinătate? Sau la o partidă de pescuit oceanic? Sau ce i s-ar putea întâmpla opoziţiei, în absenţa preşedintelui?
Cu mici excepţii, toată clasa politică românească ar fi complet debusolată. S-ar trezi într-o stare de imponderabilitate psihică. Puterea n-ar mai avea obiectul muncii. Opoziţia n-ar şti ce să mai combată - una dintre puţinele activităţi care-i mai ocupă timpul -, despre iniţiative personale fiind inutil să discutăm. Cu toţii trăiesc într-o simbioză analitică, într-o perpetuă sinergie a faptelor şi a vorbelor, cum ar fi spus cândva, Ion Iliescu.
Sunt ani buni de când Traian Băsescu vine la catedră, dă tema zilei şi pleacă la cancelarie, ca să-şi ghicească viitorul în zaţul cafelei reci. În urmă, trupa pedelistă reverberează pe sute de voci, canonizând tema câteva zile, până când aceasta se pierde discret, lăsând locul alteia, şi ea la fel de importantă, la fel de stringentă, născând polemici - cum ar veni, dure - peroraţii, explicaţii; riposte - evident, "ferme" - din partea opoziţiei şi a presei, pentru alte câteva zile.
În ultima perioadă, preşedintele face zilnic lecţiile fostului său partid - conştient fiind de situaţia disperată şi repetentă în care acesta se află - lansând teme mamut în dezbaterea publică, la umbra cărora să se ofilească în tăcere toate temele "mici", sociale, devenite, prin comparaţie, meschine.
Ultimele două subiecte lansate de Traian Băsescu - "Modificarea Constituţiei" şi "Reorganizarea Teritorială" - au pus pe jar întreaga societate românească. Obiectiv vorbind, pentru fiecare dintre ele există argumente pro şi contra; există susţinători şi adversari, există motivaţie, dar nu celeritate. Preşedintele le-a lansat în forţă într-un an preelectoral, deşi e limpede că niciuna dintre acestea nu poate