Poate şi sub influenţa festivităţii laice a Revelionului, Crăciunul şi-a schimbat mult orientarea. De la celebrarea Naşterii, la sărbătoarea contemporană a cadourilor, a exuberanţei comerciale şi a bucuriei lunii, s-a făcut o trecere treptată, păstrându-se fondul de veselie.Legendele româneşti îl prezintă pe Crăciun într-o primă ipostază de opozant al Naşterii. Se spune că Maica Domnului a fost găzduită şi ajutată să aducă pe lume pruncul divin de către nevasta lui Crăciun, Crăciunoaia.
Aflând că a lucrat de ziua lui, îi retează mâinile virtuoasei soţii, dar Maica Domnului o vindecă. Astfel, se marchează convertirea lui Crăciun (divinitate păgână simbolizând anul vechi) la noua religie, devenind un simbol al sărbătorii creştine. Figura lui Moş Nicolae, care le-a salvat pe cele trei fete aruncându-le pe horn trei pungi cu galbeni, a influenţat mult Moş Crăciunul de azi, aducătorul de daruri. Importarea sa în Statele Unite i-a transformat mai mult profilul în buna tradiţie americană a valorificării comerciale a spectaculosului.
De-a lungul timpului, la portretul Moşului s-au adăugat hainele roşii, obrajii rumeni, trăsura fermecată ce zboară prin nori etc.
În 1885, Thomas Nast, ilustrator al ziarului Hasper"s Illustrated Weekly, stabileşte reşedinţa oficială a Moşului la Polul Nord, ascunsă de zăpada veşnică a tărâmurilor polare.
Fiecare an ne întoarce treptat către redescoperirea acestora, dar poate că niciodată nu avem timpul să ne aplecăm cu atenţia necesară asupra descifrării lor, atraşi în vârtejul cumpărăturilor, al invitaţiilor şi pregătirilor.
Şi totuşi, cine este străvechiul Moş aducător de cadouri şi care este misterioasa lui conexiune cu Iisus, a cărui naştere o sărbătorim? De ce pregătim tradiţionalele mâncăruri? Care este raţiunea schimbării cadourilor? Ce înseamnă obiceiul colindatului? Împodobitul bradului - o tradiţie nelips