Ziua, Pont Royal, aflat chiar in miezul Parisului, e doar un pod de piatra suprapopulat de cei care il traverseaza. Noaptea insa, aceasta structura a secolului 17 se transforma intr-o platforma de seductie vizuala.
Cum te plimbi spre nord de-a lungul Senei, fatada impozanta a Luvrului domina peisajul. La dreapta, in departare, turnurile subtil luminate ale Notre Dame-ului si ale Institut de France se zaresc printre pomi. La stanga sunt Gradinile Tuileries, blocate parca in spatele unor porti masive de fier si inconjurate de intuneric. Putin mai incolo se vad curbele luminate ale Grand Palais si acoperisul de sticla. Din spate, cele doua ceasuri gemene ale Muzeului d'Orsay flancheaza Turnul Eiffel care se inalta stralucitor.
Apoi, cand te apropii de pod si privesti in sus poti sa furi o privire sculpturii lui Jean-Baptiste Carpeaux de pe Flore Pavillon de la Luvru, cu nimfa lui zambitoare si goala. Un moment magic. Te uiti in jur si nimeni nu pare sa observe nimic. Pentru o secunda, Parisul este al tau si numai al tau, indiferent daca ploua, daca esti trist sau daca nici nu ai vrut sa il vizitezi.
Noaptea, Parisul este al calatorilor, al celor care se plimba fara sens, fara destinatie si fara parere de rau. Frumusetea, aventura si dragostea abia asteapta sa fie descoperite. "Noaptea sugereaza, nu arata", a scris Brassai, cel mai cunoscut fotograf al secolului 20 pasionat de capitala franceza de dupa apusul soarelui. Noaptea, Parisul functioneaza dupa alte reguli.
Exista o interactiune constanta intre grandoarea monumentelor si intimitatea colturilor ascunse. Pana la urma, Parisul este un oras mic, mult mai mic decat Londra, Madrid, Berlin sau Roma. Capitala franceza poate fi strabatuta la picior in doar cateva ore. Cu toate astea, are cea mai mare densitate pe cap de locuitor din Europa de Vest. Ziua, strazile ii sunt impanzite de oameni gr