In definitiv, de ce sa fim pretentiosi si sa le cerem ospatarilor, sefilor de sala ori bucatarilor sa se asigure ca meniul din restaurant este redactat conform recomandarilor si prevederilor Uniunii Europene? Saptamina trecuta am avut bucuria de a lua parte la o aniversare eleganta si vesela, prilej cu care prietenii s-au distrat de minune pe seama "traducerilor" care figurau in meniul restaurantului ales pentru sarbatorirea evenimentului. Nu este nici prima, nici ultima oara cind citirea unui meniu se dovedeste mai nostima decit o comedie muta. In general, pretuiesc cunostintele si constiinta lingvistica de care dau dovada lucratorii cu farfuria si stergarul. Prin natura meseriei si a deprinderilor, acesti oameni afla situatii, povesti si scenarii pe care le dau mai departe, eventual dupa ce le imbraca in alta haina ideatica si/ sau lingvistica. Se vede, insa, ca, uneori, trecerea de la limba-mama la limba internationala a altora este la fel de imprevizibila ca analizele politice de la televiziunile mogulilor. In teorie, fratele marelui explorator al Americilor, Alexander von Humboldt, avea dreptate sa afirme ca invatarea unei limbi straine ar trebui sa insemne dobindirea unei noi perspective in viziunea asupra lumii. In practica, lipsa de perspectiva este tulburatoare, inspaimintatoare chiar, pentru alter-ul ce doreste numaidecit sa inteleaga si sa fie inteles, imboldit fiind de presiunea terifianta a glandelor care-i comanda sa imbuce pentru a-si potoli foamea. Daca luam seama la meniurile care circula prin restaurantele patriei, aflam ca traducerea denumirilor de bucate si bauturi echivaleaza pe alocuri cu tradarea de neam si tara. Nu se poate explica in alt chip de ce nu prea exista meniuri traduse intr-o limba de circulatie internationala sau, daca exista, de ce este schingiuita biata limba internationala pentru a corespunde sinergiei vorbitorului ancorat in me