În aparenţă nu am aflat nimic nou din discursul rostit de preşedinte miercuri seara la Cotroceni: Traian Băsescu este în continuare supărat pe mogulii de presă, de data aceasta pentru că trusturile lor ar încerca să discrediteze instituţiile statului.
Contextul în care a fost rostită această acuzaţie sugerează că instituţiile discreditate ar fi poliţia şi implicit justiţia.
Într-adevăr, în ultimele săptămâni, magistraţii şi poliţiştii corupţi şi/sau incompetenţi au ţinut capul de afiş la televiziunile de ştiri - dar pe drept, căci faptele relatate şi situaţiile scoase la iveală erau cât se poate de reale, şi campania justificată. Iar în ceea ce priveşte justiţia, tarele sale au fost radiografiate fără menajamente de însăşi Comisia Europeană în raportul preliminar adoptat joi, 12 februarie.
Era aşadar de datoria mass-media să dezvăluie putregaiul din poliţie, din penitenciare şi din justiţie, cu riscul de a accentua sentimentul că trăim într-o ţară sufocată de corupţie, de mafioţi - adică de sistemul ticăloşit - sentiment împărtăşit de altfel de foarte mulţi români. Aceasta este problema, nu faptul că ticăloşia, corupţia şi incompetenţa sunt dezvăluite de trusturile media, fie ele şi ale mogulilor.
Ceea ce-l supără probabil pe preşedinte este însă altceva, şi anume agenda disimulată de mogulii de presă în spatele unor demersuri jurnalistice legitime. Această agendă constă destul de evident în compromiterea actualei coaliţii şi discreditarea domnului Băsescu, în perspectiva prezidenţialelor din noiembrie. Din această perspectivă, este de înţeles exasperarea preşedintelui faţă de puterea mogulilor, cu care se luptă degeaba de peste patru ani. A încercat să-i învingă singur, cu ajutorul sprijinului popular, dar mesajul său a fost distorsionat de trusturile media. A sperat că justiţia le va veni de hac, dar i-au râs în n