Frenezia mass-media mondiale pe marginea dezgropării lui Ceauşescu e un caz exemplar de confuzie şi refuz sistematic al realităţii în favoarea miturilor şi universurilor alternative. Cu toate acestea, bătrânul criminal rămâne mort şi îngropat. Sau, mă rog...

Lumea secolului 21 are o mare problemă cu realitatea, care pare să fi devenit prea strâmtă pentru aspiraţiile omenirii, oricare ar fi acelea. Faptele nu mai sunt suficiente pentru a valida convingeri despre lume, iar legile care păreau ancore ferme nu mai par nici ele chiar atât de ferme. Cu alte cuvinte, instrumentele cu care reuşeam să punem cât de cât ordine în Univers, precum ştiinţa, nu ne mai sunt de nici un folos.

Nu de mult, presa progresistă, cu New York Times în frunte, a relatat cu ceva exaltare ultima modă în materie de ştiinţă. Un fizician olandez a publicat o lucrare în care afirmă nici mai mult, nici mai puţin decât că gravitaţia nu există. Nu că, dacă sari pe fereastră, nu te striveşti de pavaj, dar ceea ce credeam că e o lege universală ar fi exact pe dos. În loc să facă puţină ordine, ar fi o expresie a haosului. Olandezul nu pricepe nici el exact cum vine asta şi nu e în stare să dea o explicaţie acceptabilă, dar asta-i şi ideea: în fizica de azi e suficient să ai o intuiţie ca să faci prima pagină a ziarelor.

De ceva vreme, în mediile feministe e la mare modă o teorie potrivit căreia principiul noncontradicţiei - fundaţia oricărei exprimări cu sens - este masculin şi, ca atare, opresiv. Prin urmare, logica macho pe care am moştenit-o de la Aristotel ar trebui înlocuită cu o alta, mai tolerantă, mai progresistă şi mai puţin constrângătoare.

Al treilea exemplu vine din America, unde nişte tocilari s-au apucat să testeze aşa-numita „disonanţă cognitivă", situaţia enervantă când sistemul nostru de convingeri şi credinţe nu se potriveşte cu faptele tari. Ce au descoperit es