Varujan Vosganian a atacat ieri, in pagina de opinii a ziarului ZIUA, tema incendiara a SIF-urilor. Dupa ce, in calitatea pe care o are, de presedinte al comisiei de specialitate in Senatul Romaniei, a avut o lunga discutie cu reprezentantii acestora. Si a lansat ideea ridicarii limitei de detinere a actiunilor de catre o singura persoana, fizica sau juridica, de la 0,1 la suta la 1 la suta.
Si crede Vosganian ca aceasta este solutia. Dupa parerea mea, un asemenea tratament echivaleaza cu o frectie la un picior de lemn. Si atata tot. SIF-urile, care reprezinta o insemnata parte din economia romaneasca, trebuie, pur si simplu, dezlegate de blestemata regula a limitei de actiuni, care face ca adunarile generale ale proprietarilor sa fie simple fictiuni.
Iar conducatorii lor, veritabili baroni ai unor struto-camile comunisto-capitaliste, sa actioneze dupa "principiul stat in stat", taind si spanzurand in gradina in care exista, de fapt, milioane de actionari. De ce sustin ca Varujan Vosganian nu are dreptate - desi el propune o crestere de zece ori a numarului de actiuni legal detinute? Si cu ce argumente ma pot prezenta in fata cititorilor?
Aceasta situatie pe care o regasim acum este, in mod vadit, anormala. Motivele sunt mai multe. Primul si cel mai important este ca o regula elementara a economiei de piata e incalcata. Atat timp cat niciodata adunarile generale ale actionarilor nu se pot intalni altfel decat fictiv. Iar managerii tin, de fapt, loc de AGA. Si taie si spanzura, fara a se supune controlului actionarilor.
Al doilea motiv este ca aceste SIF-uri detin parti importante ale economiei romanesti, ele fiind, la randul lor, actionare in aproape toate tipurile de societati comerciale bancare sau de asigurari. O economie care schioapata. Care intarzie sa se relanseze cu adevarat. Si, cum este si firesc, o parte din
