Peste cinci milioane de români au fost spitalizaţi în 2009, plasând ţara noastră printre primele state europene în privinţa internărilor. Deranjul e mare la FMI, care ne creditează, dar care trebuie să-şi recupereze banii împrumutaţi.
Aşa că FMI, un fel de bau-bau arătat românilor ori de câte ori mai trebuie operate amputări de fonduri, a convenit cu autorităţile de la noi să facă economii la „sănătăte”. Şi începe cu reducerea cu 10% a numărului internărilor în 2011. Ministrul Attila a zis OK şi a bătut obrazul românilor, semn că e cazul să ne simţim ceva mai sănătoşi în anul ce vine. Pentru că, vezi Doamne, românii n-ar fi chiar aşa de bolnavi, ci mai curând se dau bolnavi, întrecându-i pe englezi, pe olandezi, pe polonezi la câte zile petrec în spitale. Şi ca să facă economii în sistemul medical, din 2011, prioritare la internarea în spital nu sunt bolile, ci nişte criterii.
Dacă te încadrezi în criteriile stipulate în noul contract cadru – ca într-un pat al lui Procust – ai parte de un pat, mai sigur de o jumătate, într-un biet spital. Asta ne spune explicit ministrul Sănătăţii. Ce nu ne spune ministrul, şi explică de ce suntem campioni la internări, este că, în România, toată suflarea de la sate şi comune îşi îngrijeşte sănătatea la spital. Pentru că medicii au dat bir cu fugiţii din mediul rural. Pentru că ambulatoriile sunt la pământ. Pentru că nu se face nimic în privinţa prevenţiei. Pentru că starea de sănătate a populaţiei este la cote de avarie, fiind într-o înspăimântătoare creştere numărul românilor depistaţi cu cancere, cu diabet, cu boli ale inimii, numărul bebeluşilor care încă îşi mai pierd viaţa din cauza bolilor respiratorii. La noi, la ora asta, spitalul face totul: este şi medic de familie, şi ambulator, şi laborator de analize şi de investigaţii medicale, şi, mai ales în sezonul rece, este azil pentru b
