Nastase, Voicu, Becali, Costiniu, Voiculescu. Lista e deschisa. Lista politicienilor penali care isi primesc pedepsele. Dar si lista celor care se tem. Se tem din ce in ce mai rau, pana la schelalaituri de tip Vosganian. Si fiecare nume care se adauga acestor liste reprezinta cate o borna pe drumul Romaniei catre normalitate.
Am ajuns, cred, in clasa politica la un stadiu al infectiei atat de avansat incat reforma interna nu mai este posibila. Pot exista insule de onestitate si decenta intr-o mare puturoasa si bolnava. Reactia publica nu a aparut la timp si acum este, ma tem, ineficienta.
Dezamagirea este atat de generalizata, neincredrea atat de mare, lehamitea atat de profunda incat oamenii nu isi mai schimba optiunile si simpatiile, ci renunta la orice optiune si orice simpatie si se retrag masiv spre absenteism. Adica moartea democratiei.
Am ajuns la stadiul in care reforma se poate face numai cu justitia, cu Parchtele si cu instantele care sa dezactiveze ticalos dupa ticalos. Vazandu-i aliniati spre usa puscariei sau macar scosi din joc, cu privirea stinsa, ca a lui Adrian Nastase dupa cele 8 luni de detentie, poti reincepe sa speri intr-o tara normala.
Pentru ca nu e vorba numai despre condamnarile in sine. Este vorba si despre efectul inhibitoriu pe care aceste condamnari vor incepe sa il aiba asupra politicineilor romani si asupra partidelor.
USL este la putere de mai bine de un an si nu a reusit sa opreasca valul de condamnari. Ele au ajuns pana la miezul putreziunii, la combinatia sinistra dintre securism si coruptie, la ticalosia in stare pura. De acum totul devine posobil. Daca au cazut Nastase si Voiculescu nimeni nu este in siguranta. Teama de catuse este cel mai eficient mijloc anticoruptie.
In plus, toate aceste condamnari refac, caramida cu caramida, increderea poporului in justi
