Unul dintre cele mai frumoase filme prezentate la Berlinală anul acesta, în afara competiţiei, este acest desen animat, care a putut fi văzut în avanpremieră, în cadrul Animest-ului. Scenariul de la care a pornit acest magician francez al celei de-a şaptea arte bis, Sylvain Chomet, a fost scris acum o jumătate de secol şi mai bine de Jacques Tati, în 1956.
Celebrul regizor, actor şi mim, Tati a rămas în istorie pentru filmele sale „Zi de sărbătoare", „Vacanţa domnului Hulot", „Unchiul meu" (cu care a luat şi Oscarul şi Premiul special al juriului în 1967), dar şi „Play Time" şi „Trafic". Pelicule de o poezie extraordinară, ele au rămas un reper pentru cinematografia hexagonului şi a creat chiar şi un gen, aproape fără vorbe, dar plin de detalii insesizabile pentru martorul obişnuit al unei anumite perioade. Chomet a intrat în posesia drepturilor textului, şi i-a dat o variantă animată lui Tati, prin desenul impecabil al lui Laurent Kircher. Întreaga poveste se învârte în jurul unui prestidigitator, care bate ţara în turnee, reuşind, fără voie neapărat, să convingă o copiliţă că este un adevărat vrăjitor în sensul bun al cuvântului. Iniţial, totul trebuia să se petreacă în Cehoslovacia (care în anii '50 încă nu se împărţise în două), dar Chomet a decis să mute întâmplarea în Scoţia, la sfârşitul anilor '50, care sunt, de altfel, foarte la modă în ultima vreme. El mai precizează că nu trebuie să ne gândim la o poveste de dragoste, ci mai degrabă la o frumoasă relaţie dintre un tată şi o fiică. Se pare chiar că autorul intenţiona să facă un film cu actori, în care să joace cu propria lui fiică, pe care o părăsise când era foarte mică, fiind rodul unei legături extraconjugale, şi astfel şi-ar fi răscumpărat păcatul.
Chomet a câştigat încrederea moştenitorilor comicului, după ce a avut premiera, tot în 2003, la Cannes cu „Tripletele din Belville", care a
