Una dintre numeroasele probleme ale societatii romanesti actuale, ce-si cere imperios o rezolvare, este aceea a absorbtiei de fonduri europene. E dureros sa constientizezi ca exista undeva sume consistente ce ar putea fi directionate catre atatea domenii ce au nevoie de investitii, dar ca, din varii pricini, acesti bani nu ajung si s-ar putea sa nu ajunga niciodata in tara (decat partial), desi sunt alocati Romaniei, incat ma mir ca subiectul este atat de rar pus pe agenda dezbaterii publice. Sa fie oare un soi de fatalism mioritic alimentat de inconstienta romanului caruia degeaba ii dai, daca nu-i si bagi in traista? Or e doar neputinta si lehamite institutionala, greu de inteles intr-o tara care "exporta" totusi atata tineret capabil si bine scolit... Cert e ca Romania are o rata extrem de mica de absorbtie a unor fonduri, spre deosebire de alte tari, care au stiu sa profite mult mai mult, in sensul bun al cuvantului, de pe urma integrarii in Uniunea Europeana. Desi putina lume apreciaza, in acest domeniu, institutii bisericesti sau patronate de Biserica au rezultate notabile, restaurand numeroase monumente istorice, organizand centre sociale pentru categorii defavorizate, creand locuri de munca si punand umarul, implicit, la dezvoltarea economiei romanesti. Saptamana care urmeaza, Arhiepiscopia Iasilor va prezenta public detaliile unui astfel de proiect ce a fost deja demarat si care, printr-o finantare de multe milioane de euro, e menit a atrage, in Iasi, si mai multi pelerini sau turisti. E inca un semn ca Biserica stie nu doar sa-si conserve tezaurul de credinta, sa cultive valori validate in decursul a doua mii de ani de existenta, dar are si capacitatea de a raspunde la cele mai noi provocari ale lumii de azi. Mai prapastiosi din fire, unii vad in aceasta deschidere a Bisericii un soi de secularizare, un soi de compromis pe care l-ar face cu puterea lumeasca