Biografia poetului, prozatorului, traducătorului şi memorialistului Nichifor Crainic (1889–1972) conţine încă multe necunoscute ce se cuvin a fi clarificate, apelând la surse primare sau la informaţii şi mărturii credibile.

Un moment esenţial din itinerariul său biografic şi intelectual îl constituie anii de studii la Viena, 1920–1922, unde la sugestiile prietenului său, Lucian Blaga, urmează cursuri de filosofie şi teologie la celebra universitate.

Aici, aşa cum va mărturisi mai târziu, se redescoperă ca poet, intelectual şi om de cultură, conştientizând, pentru întâia oară, că poporul căreia îi aparţine nu este suficient de cunoscut şi recunoscut în Europa acelei vremi.

La Viena are posibilitatea să studieze temeinic probleme de teologie, filosofie, istoria artelor şi să-şi formeze o aleasă cultură muzicală.

În acest spaţiu spiritual şi cultural îi cunoaşte pe Rilke şi pe Rabindranath Tagore din opera cărora traduce şi comentează critic unele aspecte.

Tot la Viena o cunoaşte pe viitoarea sa soţie, Aglae Cârstiuc (1891–1946), medic cu studii strălucite, şi tot aici se va naşte unica lor fiică, Fortuna Ioana Crainic (1921–1983).

Epistolele ce se publică aici, întâia oară, evocă secvenţe fulgurante dintr-o existenţă nu tocmai propice creaţiei, studiului şi meditaţiei. Ele sunt, de fapt, nişte confesiuni tulburătoare privind destinul unei familii care va cunoaşte toate avatarurile unei societăţi încă neaşezate.

*

Viena, 2 mai 1922

Liţi dragă,

Slavă Domnului! Abia azi primii scrisoarea ta, scrisoarea voastră. Duminică şi ieri a trebuit să rabd cu regretul că n-am primit- o de sâmbătă, cum o aşteptam.

Mă frământă gândul ce vei fi făcut la Cernăuţi, cum vei fi ieşit la capăt.

Mare noroc cu vagonul acela din Varşovia. Slavă Domnului! Oricine ţi-o fi ajutat, fie Budda al pasivităţii