De Rusalii au loc mai multe manifestări magice, fantastice, ce desemnează un timp arhaic, conservat prin intermediul ritualurilor şi al tradiţiilor până în zilele noastre. În sâmbăta dinainte, numită Moşii de Rusalii, se realizează legătura dintre cele două lumi (cea de pe Pământ şi cea a răposaţilor), prin intermediul ofrandelor alimentare. Se împart mai ales oale de lut noi, frumos decorate, pline cu lapte, vin sau apă. Alături se aşază străchini cu porumb fiert în lapte, colaci, covrigi şi cireşe dacă le-a venit sorocul. "La Moşii de Cireşe se aşază masa, pe care se pun grămezi de cireşe, flori şi colăcei, apoi se împart la oameni şi copii, care sunt chemaţi dinadins. Ca cineva să împartă trebuie ca mai întâi să nu fi gustat cireşe până în momentul acela." (Th. Speranţia - "Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti") Tot seara, casele se împodobesc cu crenguţe de tei şi leuştean, pentru a fi ferite de pericole.
TREI ZILE DE SĂRBĂTOARE
Urmează trei zile de sărbătoare, în care flăcăii şi fetele se prind văr sau surată, oferindu-şi unul altuia străchini de lut în care au fost puse de-ale gurii, dar şi flori de câmp. În acelaşi timp însă, plantele capătă mari puteri în aceste zile, creştinii obişnuind să se aşeze în biserică pe crenguţe de tei, pentru a nu suferi de dureri de oase. După aceasta, crengile erau puse la păstrare, urmând a fi aruncate afară, în calea stihiilor, atunci când asupra satului se abătea vreo furtună cumplită.
În Lunea Rusaliilor, creştinii merg la biserică şi iau apă sfinţită pentru a stropi câmpurile, neuitând să rostească o anumită formulă magică: "Doamne, norocu nost să vie tăt la noi!". Şi tot acum se îndeplinesc alte ritualuri în cinstea răposaţilor. "Luni după Rusalii se ţine în cinstea morţilor, crezându-se că au ostenit pe drumuri şi că li s-au băşicat picioarele. Se făcea spălarea picioarelor l