de TUDOR OCTAVIAN
E, totuşi, atît de consolator să vezi cum se chinuie Franţa şi Italia să nu cadă mai jos decît noi!
Cei mai mulţi din cei care-l învinovăţesc pe Piţurcă de ratarea sferturilor ar trebui să tacă. Să nu-şi dea cu părerea despre fotbal un timp bun de acum înainte. Ne-am convins că jumătate din lot n-are valoare de Europene, iar cealaltă jumătate nu mai are de multă vreme motive să-şi dea sufletul, ca ruşii, pe teren. Prima jumătate n-o să obţină niciodată mai mult decît a obţinut pînă azi, pe cînd jumătatea a doua şi-a făcut plinul şi nu pierde nimic pierzînd nişte sferturi continentale.
Victor Piţurcă a realizat tot ce şi-a propus: o calificare semnificativă şi o ieşire din scenă decentă. Cu un joc al şanselor şi mai favorizant, ar fi intrat în istoria comică a competiţiei. Nimeni pînă azi n-a ajuns în sferturi cu un singur gol. Noi am fost foarte aproape de această stranie performanţă. De fapt, nu noi, ci Piţurcă. Noi am am vrut altceva, iar Piţurcă doar ce putea efectiv să obţină. Piţurcă a reuşit un maximum de prezenţă, cu un minimum de efectiv performant. Prezenţa nu obligă la calitate, nici la spectacol. Am bifat o participare la Europene, după ce ani buni n-am bifat nimic.
Nu mi-e drag Piţurcă. Pe un om care nu-ţi e simpatic, nu e obligatoriu să-l deteşti. E suficient să-l înţelegi. Cu jucătorii pe care îi are la dispoziţie Piţurcă, trebuie să fii naiv sau pur şi simplu prost, ca să anunţi performanţe ieşite din comun. Piţurcă mi-a fost indiferent, deoarece nu avea sens să mă mint şi să sper la semifinale şi la titlu. Nu avea sens să sufăr pentru o formaţie de mîna a doua, care nu avea cum să devină dintr-odată mai bună. Ia s-o mai terminăm cu metaforele. Nu e o nouă generaţie de aur, e o generaţie de alpaca.
Grupa morţii trebuia să se cheme grupa morţilor. E singura care n-are o echipă în semifinale. Am văzut