La o luna de la declansarea conflictului din Georgia, se pot identifica doua tipuri distincte de atitudini. Prima este legalista si principiala si refuza sa accepte modificarea frontierelor Georgiei prin forta in temeiul Actului Final de la Helsinki, care consacra principiul inviolabilitatii frontierelor pe teritoriul european. Este pozitia Statelor Unite, care sustin ca Rusia trebuie sa se retraga din cele doua regiuni separatiste, Abhazia si Osetia de Sud, care reprezinta "de drept" teritoriu georgian. Problema pe care o ridica aceasta abordare este ca Statele Unite si aliatii lor nu au nici un fel de mijloace pentru a asigura respectarea acestor principii. Nu exista nici un fel de modalitate de a-i forta pe rusi sa se retraga.

A doua atitudine poate fi numita realista. Ea recunoaste situatia "de fapt", de pe teren, ca fiind ireversibila. Cu alte cuvinte, rusii nu mai pot fi dislocati din Abhazia si Osetia de Sud, fapt dovedit si de recunoasterea de catre Moscova a independentei celor doua provincii. Tot ce se mai poate face este salvarea a ceea ce a mai ramas din Georgia din ghearele Moscovei. Este atitudinea preferata de Franta, Germania sau Italia si asumata de Uniunea Europeana saptamana trecuta, cand presedintele in exercitiu al UE, Nicolas Sarkozy, a acceptat un acord care prevede retragerea partiala a armatei ruse numai din teritoriul actual al Georgiei, nu si din Abhazia si Osetia de Sud.

Problema acestei abordari "realiste" este ca-i recunoaste Rusiei o sfera de influenta legitima in spatiul fostei Uniuni Sovietice. Odata recunoscuta legitimitatea intereselor rusesti in regiune, marea necunoscuta este daca rusii se vor opri aici sau vor continua sa incurajeze separatismul in regiuni disputate, precum Crimeea sau Transnistria. Totodata, abordarea realista sugereaza ca singura modalitate de a rezolva conflictele inghetate este de