Da, ştiu, este mizerie peste tot. M-am tot gândit la chestia asta cu produsul gunoaielor.
Mi-am adus aminte de ceva ce spunea Andrei Pleşu la un moment dat - că românul crede, în mod greşit, că toaletele publice sunt nişte locuri care trebuie murdărite, dacă tot te uşurezi în ele. Da, ne este încă foarte greu să conştientizăm că hârtia igienică folosită NU SE ARUNCĂ ÎN VASUL DE WC. Şi nici tampoanele. Şi nici vata. Şi nici resturile de mâncare. Ne este greu să ieşim din mentaliatea de "hazna" şi să intrăm în aceea de "toilette" sau "rest room".
Citesc în Dilema Veche: un nesimţit aruncă dintr-o limuzină de lux, pe trotuar, un pachet de ţigări mototolit. Cineva i-l dă înapoi pe geam. El îi recomadă, arogant, persoanei respective să se angajeze la REBU, dacă tot are porniri din astea.
Şi apoi îmi aduc aminte de o respectabilă doamnă din Franţa care, aflată în România, a făcut "greşeala" să arunce nişte hârtii pe jos, într-un spaţiu public dintr-o instituţie. I s-a atras imediat atenţia că nu e bine ce a făcut. Ea a fost foarte intrigată şi a spus: "Bine, dar aici nu există femeie de serviciu? Dacă există, ea pentru ce îşi ia salariul?".
Da, la Paris - ca şi în alte metropole europene -, resturile se aruncă pe jos. Pentru că mulţi oameni îşi asigură traiul din curăţenie. Pe care chiar o fac cum trebuie. O prietenă îmi povestea că, aflată în Dubai, a scăpat pe jos nişte hârtii. S-a aplecat imediat să le ia, dar companionii ei i-au interzis: "No, no, this is cheap work, cheap work!". Cu alte cuvinte, să nu-i ia "pâinea de la gură" gunoierului.
Şi îmi mai aduc aminte de un băiat tânăr, medic veterinar, care imediat după 1989 s-a dus în Spania şi a lucrat ca GUNOIER la Madrid - câţiva ani - şi s-a întors în ţară cu bani frumoşi. Era plătit excelent. Dar mă gândesc aşa: este ceva profund în neregulă cu noi dacă un român cu