Charles Villa-Vicencio este un nume important şi perfect neglijat în România. Alături de reverendul Desmond Tutu, de inegalabilul Nelson Mandela, Charles Villa-Vicencio este o figură însemnată a opoziţiei faţă de una dintre cele mai mari nedreptăţi ale secolului, din fericire, încheiat: apartheid-ul. Sursa: Vlad Stanescu

Un ”detaliu”: Villa-Vicencio este alb. Unul dintre cei care au înţeles de la început că lumea nu trebuie să fie bicoloră şi injustă. Charles Villa-Vicencio a ajuns şi dincolo de gratii pentru credinţa şi demnitatea sa. E un om înţelept, care spune o poveste din care avem multe de învăţat.

Villa-Vicencio a jucat un rol însemnat în reconcilierea fără vărsare de sânge care a avut loc în Africa de Sud, în trecerea de la un regim criminal la democraţie. Aflat în Bucureşti, pentru a susţine o conferinţă, Villa-Vicencio ne-a acordat un interviu, lung şi exclusiv, un interviu din care veţi afla de ce simţi că eşti obligat să te ridici în picioare când intră Mandela într-o încăpere şi ce putem face în faţa ”celei mai mari provocări” a veacului nou: raporturile cu ”celălalt”.

Un interviu ca o lecţie despre cum putem depăşi naţionalismul agresiv, cum putem trece dincolo de rasism şi de xenofobie. Dincolo, într-o lume suportabilă, unde nu există ”ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, ci dialog, înţelegere şi, poate, iertare.

EVZ: Domnule Villa-Vicencio, cred că ar trebui să începem discuţia chiar de la marile figuri ale istoriei recente din ţara dumneavoastră. Ar fi fost posibilă tranziţia de succes a Africii de Sud în absenţa lui Desmond Tutu şi a lui Nelson Mandela?

Charles Villa-Vicencio: Noi, în Africa de Sud, am fost binecuvântaţi să avem liderii politici şi spirituali pe care i-am avut. Nelson Mandela a fost în detenţie vreme de 26 de ani. Şi a păşit în afara închisorii zicând: “Haideţi să discutăm,