Marile muzee ale lumii s-au confruntat cu o serie de furturi spectaculoase în ultimii ani. Peste 20 de jafuri de opere de mare valoare au înmărmurit lumea artistică, dar şi pe cei care se ocupă de rezolvarea acestor hoţii fără precedent. Făptaşii nu lasă urme (nici măcar un „fir" de ADN), cunosc slăbiciunile muzeelor, calculează durata rondurilor paznicilor şi merg direct la ţintă. Publicaţia New York Times publică o analiză amplă a celor mai recente şi celebre furturi de artă din Europa care demonstrează că furturile din muzee sunt bine organizate şi probabil că sunt realizate la comanda unor colecţionari.

35 de furturi pe an

Dificila operaţiune de prindere şi de recuperare a lucrărilor furate este îngreunată şi de faptul că acestea nu pot fi vândute niciodată pe piaţa de artă. Pe oricine poate pune pe gânduri statistica poliţiei care arată că numai muzeele din Franţa au fost supuse în ultimii 15 ani la o medie anuală de 35 de furturi, vârful înregistrându-se în 1998, cu 45 de furturi. Christophe Girard, viceprimarul Parisului, care răspunde de cultură, spune că directorii de muzee se gândesc la aceste furturi în fiecare zi. „Ei ştiu că aceste acţiuni criminale sunt sofisticate şi că astăzi valoarea artei depăşeşte orice imaginaţie." Tot el a dat ca exemplu cazul unui muzeu care a fost atacat exact atunci când se afla în mijlocul schimbării unor expoziţii, timp în care activitatea şi securitatea sunt scăzute.

Dali, la sacoşă

Jurnaliştii americani dau ca exemplu 13 picturi, inclusiv un Rembrandt şi un Vermeer, furate în 1990 de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston şi probabil ascunse. Detectivii specializaţi sunt de părere că operele ar putea fi undeva în sudul Franţei sau în Spania. Van Gogh este unul din pictorii vânaţi de hoţi, unul dispărând chiar în august dintr-un muzeu din Cairo unde alarma nu era activată din cauza un