Parcă a reînviat interesul pentru lectură. Lectura ca hrană fizică, nu numai mentală. Adică se citeşte de foame? Sau o fi, cumva, o tentativă de fugă din (şi de) realitatea noastră fragmentată în „curiozităţi“ ale perioadei, în „tensiuni“, în consecinţe tipice capitalismului de junglă, precum înfrângeri, boli, sărăcie lucie, ură, răzbunări politice, pe de o parte, şi bogăţie nemăsurată, deşănţată, pe de altă parte?

Şi totuşi a reînviat interesul pentru lectură... Lumea citeşte. Deşi cărţile sunt scumpe: cu mult peste buzunarul unui salariu minim pe economia de piaţă, după ce a fost repartizat pe cheltuieli administrative, majoritatea restante. Un pesimist spunea că 20 la sută din populaţia oricărei ţări (prin urmare, şi noi, ca popor!) încă citeşte şi sunt semne că, la noi, procentul ar fi în creştere. De ce, însă, doar 20 la sută? Fiindcă diferenţa de 80 la sută fie a citit toate cărţile din propria bibliotecă, aproape cinci-şase bucăţi, fie nu are timp să citească nici o carte, pentru că se simte mai în largul ei când descifrează cuvinte încrucişate, fie merge la cazino şi, deci, nu mai are timp şi pentru lectură, ori citeşte în alte limbi de circulaţie mondială fel de fel de broşuri de specialitate... Cu alte cuvinte, citeşte pe apucate şi nu din dorinţa devoratoare de a şti mai multe. Din vreun impuls formator. Precizare: un mic procent din cei 80 la sută nu ştie să citească.

Dar, ca de obicei, la noi, situaţia este mult mai gravă, comparativ cu alte ţări, fiindcă iarăşi am ajuns la coada Europei - suntem într-o neobosită alunecare spre mai rău! - şi tot nu ne vine mintea la cap. Lăsăm totul pe seama altor minţi care se tot fălesc, de pildă, că ar fi minţile naţiunii momentului. Iar naţiunea momentului crede. Sau nu mai vrea să audă ce spun creierele alese de ea. De aceea se adânceşte în cititul cărţilor procentul mai sus pomenit. Spre a nu se înţelege