La doar cativa zeci de kilometri de granita cu Uniunea Europeana, trei oameni se incapataneaza sa traiasca intr-un sat parasit si izolat de civilizatie. Fara apa curenta sau energie electrica, cei trei vad oameni doar atunci cand sunt vizitati de rude, dar si acest lucru se intampla foarte rar.
In micul sat Varnita, din judetul Arad, se poate ajunge plecand din comuna Dorgos pe un drum forestier, aproximativ sase kilometri. Localitatea, dupa cum ii spune numele, a fost infiintat in urma cu aproape doua secole de satenii care se ocupau de producerea varului, intrucat zona era bogata in calcar si lemn.
In perioada comunista, satul dispunea de o scoala care gazduia si o biserica, precum si locuinta dascalului.
Insa, dupa instaurarea comunismului totalitar, biserica a fost desfiintata, iar scoala a avut din ce in ce mai putini elevi, acestia preferand sa mearga la institutiile de invatamant din Arad si Lipova, unde, ulterior isi stabileau domiciliul.
Acum, singura legatura a varnitenilor cu realitatea este drumul tara care, pana de curand, era impracticabil. La Varnita mai traiesc acum doua familii care sunt formate din trei oameni. Acestia nu vor paraseasca micuta comunitate formata intre dealuri, preferand sa traiasca departe de civilizatie.
Pe langa faptul ca cei trei localnici nu beneficiaza de mijloace de transport pentru a ajunge in alte localitati, acestia nu au la dispozitie nici macar un magazin pentru a-si cumpara cele necesare de zi cu zi. Mai mult, localitatea nu este racordata la sistemul de alimentare cu energie electrica, iar acest lucru nici nu va fi posibil vreodata din cauza padurii care imprejmuieste satul.
Autoritatile locale din Sistarovat, comuna de care apartine Varnita, sustin ca nu prea mai este nimic de facut
