Aproape că nu există referire la Ion Sturza în lipsa etichetelor de fost premier al Republicii Moldova şi promotor al vânzării Rompetrol către KazMunaiGaz. Aproape că nu spun nimic aceste două etichete despre Ion Sturza.

Un bărbat impunător de 53 de ani, cu părul albit la tâmple şi pieptănat cu cărare se plimbă preocupat cu mâna stângă în buzunarul pantalonilor de culoare închisă prin curtea fostei fabrici de mobilă ”Libertatea” din Cluj, parţial transformată în ultimele şase luni într-un parc tehnologic. O mână de muncitori încă fac curăţenie în curte. Mai sunt 17-18 ore şi începe evenimentul de inaugurare la care sunt aşteptaţi invitaţi de vază şi din Cluj, şi din Bucureşti. ”Aţi promis că azi va fi gata!”, îi spune cuiva care, după toate aparenţele, este responsabilul lucrărilor. Odată intrat în clădirea administrativă a parcului tehnologic, se uită des pe fereastră. Deasupra Clujului planează o ceaţă rece. Se întreabă dacă mâine dimineaţă vor putea ateriza avioanele. Diwaker Singh (fost CEO Zapp) şi Radu Georgescu (antreprenor în serie), doi oameni de afaceri pe care i-a invitat la un moment dat să facă parte din board-ul elefant.ro, magazinul online pe care îl controlează, urmează să deschidă evenimentul.

Îl însoţesc pe Ion Sturza prin curtea şi clădirile parcului tehnologic şi nu îmi pot reprima gândul că am lângă mine întruchiparea istoriei politice şi economice a României şi Republicii Moldova din ultimele două decenii şi jumătate. Descendent dintr-o familie cu rezonanţă nobiliară, Ion Sturza a pus bazele capitalismului (de stat, ce-i drept) din Republica Moldova, a condus pentru scurt timp guvernul acestei ţări, a fost implicat în construirea şi vânzarea celei mai mari companii antreprenoriale româneşti, Rompetrol, a fost/ este un apropiat al celor mai bogaţi oameni din cele două ţări, i-a cunsocut pe toţi politicienii importanţi de ieri şi de a