Rezultatul alegerilor parlamentare din Grecia a confirmat dorința majorității grecilor de a rămîne în Uniunea Europeană. Știm bine – ca și în cazul URSS, așa cum era stipulat în Constituția ei – că nici o țară membră nu poate fi exclusă, ci doar se poate retrage din proprie voință. Partidul Noua Democrație, de centru-dreapta, a cîștigat alegerile cu un mic avans, care îi permite liderul ei, Antonis Samaras, pe lîngă bonusul de 50 de mandate – din 300, cîte are Parlamentul elen –, pe care-l primește cel situat pe primul loc, să alcătuiască guvernul. Se pare că deja există un acord cu următoarele partide clasate – Syriza vocalului Alexis Tsipras și socialiștii cu vechi stagii de la PASOK. Liderii Uniunii Europene pot răsufla ușurați. Mai ales Germania, care a alocat multe miliarde de euro în așa-zisul efort de salvare a Greciei – dar care apără, în primul rînd, interesele germane – și care ar fi avut mari bătăi de cap la o eventuală retragere din UE. De altfel, ministrul german de Finanțe Wolfgang Schäuble, a salutat rapid rezultatul alegerilor. Și, drept consecință, extrem de rapid, liderii FMI, ai Băncii Mondiale și ai Băncii Europene se vor întruni imediat după Summitul G20 din Mexic – oare pe Barack Obama îl caută Funeriu la teza de doctorat? – ca să stabilească un nou acord cu Grecia și condițiile de repectare a lui. Toată lumea a dat bani grecilor ca să nu se iște un necaz mai mare. Ce se întîmplă însă în Grecia? Moare lumea de foame, spitalele gem de bolnavi și străzile sînt pline de homeleşi și imigranți? Nu e chiar așa, chiar dacă media din România – și destui lideri politici români – ne-a tot amenințat cu „Bau-Bau. Fiți cuminți, uite ce rău e în Grecia, intră din iulie în insolvență și este în pragul falimentului“. Situația politică din Grecia a fost cea care a complicat mai rău lucrurile. Căci situația economică și financiară mai ales a Spaniei, dar și