Aceasta este povestea unui tânăr de 22 de ani. Dansator. Perfecţionist. Obsedat. Extrovertit. Parţial mulţumit de sine. Campion. Rareş Cojoc.
Încercaţi acest exerciţiu de întoarcere în timp. Ce făceaţi la vârsta de 22 de ani? Ce amintiri, ce realizări, ce experienţă de viaţă aveaţi la acea vârstă? Probabil că marea majoritate a oamenilor leagă acea perioadă de terminarea facultăţii, poate de o iubită sau un iubit anume, vreo excursie, un Crăciun sau vreo vacanţă mai specială sau exotică. La cei 22 de ani ai săi, Rareş Cojoc a cucerit deja admiratorii dansului sportiv din România. Anul acesta şi-a trecut în palmares al 13-lea titlu naţional, performanţă ce-l situează peste, probabil, cel mai cunoscut dansator din România, Mihai Petre.
Fizicul şi zâmbetul îi trădează vârsta, poate şi acea privire pe care o mai puteţi vedea la tineri, plină de optimism şi încredere în ei, privire ce pare să spună „am încă totul de câştigat". Dar atunci când intră în ring, Rareş Cojoc depăşeşte bariere - ale vârstei încă fragede, ale unei ţări în care antrenamentul pentru dansul sportiv este, în continuare, mai mult întâmplător sau extrem de restrictiv din punct de vedere financiar, şi, în final, cele mai complicate bariere - cele autoimpuse.
Rareş Cojoc munceşte enorm şi vrea totul. Trăieşte, visează şi respiră dans. Urmează istoria parţială a unui puşti din Târgu-Mureş, ce descoperea dansul la o oră de sport, pentru ca, aproape 15 ani mai târziu, să-l redefinească în ring.
Un băiat fericit
În 1978, un cunoscut şi relativ îndrăgit compozitor şi interpret american, domnul Frank Zappa, enunţa următoare frază într-un cântec de-al dânsului: „Unul este mai lung decât celălalt / Şi ambele picioare îmi sunt prea lungi". Melodia în cauză se numea „Dancin' fool" şi, oricât de ciudat ar putea părea, de aici va începe acest text.
Cu a
