Fenomenul "Piaţa Universităţii" nu ar fi existat, poate, niciodată dacă autorităţile, orbite de lupta politică în care erau deja angrenate, n-ar fi comis două gafe majore. Gafe care, după aproape două luni, aveau să degenereze dramatic, reînviind în mintea multor români imaginea represiunilor criminale ordonate de Ceauşescu în Decembrie 1989.
Prima gafă a fost cea comisă în dimineaţa de 24 aprilie 1990, când forţele de ordine i-au atacat pe cei care-şi petrecuseră noaptea în zona fostei "baricade de la Inter". Cea de a doua i-a aparţinut lui Ion Iliescu. Mâniat crunt pe cei care îl contestau ori de câte ori aveau ocazia, preşedintele încă "netitularizat" l-a copiat, probabil fără să-şi dea seama, pe Nicolae Ceauşescu şi în după-amiaza aceleiaşi zile a afirmat că protestatarii sunt doar "o mână de golani".
Acceptată cu umor, insulta a fost preschimbată în rang nobiliar. Iar "Piaţa" a fost botezată "Golania: un soi de stat în stat", care şi-a mai zis "Zona liberă de neocomunism".
24 aprilie 1990: în jurul orei 04:30, noua baricadă de la Inter mai era apărată, simbolic, de circa 150 de manifestanţi, rămaşi acolo de cu seară. Printre ei şi câteva călugăriţe care nu aveau nici o treabă cu politica şi veniseră doar ca să protesteze faţă de Preafericitul Teoctist, proaspăt reîntors în fruntea Patriarhiei Române. Adunaţi ciopor în zona din faţa Hotelului Intercontinental, oamenii nu deranjau pe nimeni şi nici nu le trecea prin cap să blocheze circulaţia.
Brusc, pe la orele 04:30-05:00, de pe străzile din spatele Muzeului de Istorie Bucureşti au apărut mai multe camioane ale MApN şi MI, din care au coborât forţele de ordine trimise de autorităţi: circa 700 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri. Echipaţi ca pentru război, inclusiv cu pistoale-mitralieră, militarii i-au atacat vitejeşte pe civili, inclusiv pe cele câteva călugări
