A lucrat 15 ani într-o intreprindere de construcţii, iar de 10 ani lucrează în cadrul Bibliotecii Universitare din Sibiu, două locuri de muncă total diferite şi care nu au nici o legătură cu marea ei pasiune, pictura.
Profil
Data naşterii: 2 august 1955, Rod
Educaţie: Postuniversitară în Biblioteconomie, ştiinţa comunicării
Ocupaţie: bibliotecar
Familie: necăsătorită
Nu pictează orice şi este vorba despre o pictură religioasă, a icoanelor, pictură sacră în accepţiunea creştinilor din întreaga lume, o transpunere în imagini a Bibliei.
Cum s-a apucat de pictură
S-a născut în Mărginimea Sibiului, la sat care o încarcă spiritual şi acum, într-o casă cu icoane, o casă de creştini. Când s-a mutat singură şi-a dorit o icoană, dar ori erau prea scumpe, ori nu erau pe gustul ei. În urmă cu aproximativ 17 ani a cunoscut un domn, Ovidiu Tempea, al cărui tată, Teofil Tempea i-a arătat câteva secrete în ceea ce priveşte pictura icoanelor. După prima icoană „am simţit că mi-a reuşit şi-am tot pictat. Nu le-am numărat şi nici nu le-am semnat, pentru că m-am documentat, iar icoanele nu se semnează. Sunt copii, nu aduci decât foarte puţin nou“ spunea doamna Fleacă.
A pictat poate câteva sute de icoane, care au ajuns în numeroase locuri în România sau în străinătate. Pictează doar pe sticlă, pentru că a picta pe lemn este un pic mai complicat, procedeul în sine de pregătire a lemnului este mai complex. Mai mult de atât, şi-a făcut numeroşi prieteni prin pictura icoanelor, iar din ceea ce a învăţat a împărtăşit şi copiilor.
Icoana: fereastră spre cer
Icoana este o fereastră spre cer, astfel a încercat să transpună această idee în lucrările ei. „S-a tot spus despre icoană că este fereastră spre cer, dar am vrut să intru spre ea. Mai mult nu pot să exprim în cuvinte. Mă simt foarte bine când lucrez, uit de ore. Mă prinde ac