In vreme ce unii ar da orice să se poată măndri că au un adevărat panaceu in propria ogradă, in Mihăeşti, jud. Vălcea, apele minerale sulfuroase, iodate sau sărate, aflate pe domeniul public, curg in voie, pierzăndu-se printre gunoaie şi hărtoape, fără ca autorităţile locale să se sinchisească in vreun fel de mina de aur pe care stau.
In vreme ce unii ar da orice să se poată măndri că au un adevărat panaceu in propria ogradă, in Mihăeşti, jud. Vălcea, apele minerale sulfuroase, iodate sau sărate, aflate pe domeniul public, curg in voie, pierzăndu-se printre gunoaie şi hărtoape, fără ca autorităţile locale să se sinchisească in vreun fel de mina de aur pe care stau.
Şiroaiele se incolăcesc printre picioarele ei butucănoase, mai să ii inţepenească tălpile in adăncurile mălului. Femeia, cu două bidoane goale in mănă, păşeşte cu grijă, atentă ca nu cumva să cadă in capcana vărtejului de apă mic, dar iute. Căci nu-i zi in care văduva Elena, aşa cum e cunoscută femeia plinuţă şi cu ochi verzi de mai toţi oamenii din satul Buleta, să nu-şi ia sticlele in sacoşă şi să nu se repeadă la locul care căndva i-a salvat viaţa: punctul Şipot. Palma de pămănt inconjurată de dealuri pietroase din care ţăşneşte apa "vindecătoare", cum o numesc locuitorii comunei Mihăeşti, adăposteşte o adevărată comoară de care sunt conştienţi, din păcate, doar locuitorii comunei. Neputincioşi insă in a o exploata, aşa cum ar trebui să o facă autorităţile locale.
SALVATĂ DE LA PARALIZIE. Din pereţii stăncoşi ai dealurilor, apa bolboroseşte rece şi cristalină. Tanti Elena se spală pe măini, işi dă cu puţină apă şi pe la ochi, apoi infige bidoanele in gura ţevii. E de-ajuns să te apropii un pic de locul lăudat, ca să-ţi dai seama că apa de la Şipot nu e una obişnuită. Mirosul puternic şi păcla albă ce s-a aşternut in albia răului ii atenţioneaz
