Discursul conspirationist, cu accesoriile sale, printre care si violenta verbala, pare a fi devenit formula politico-electorala preferata a PDSR Romania se afla intr-o situatie catastrofala. Umanitatea n-o duce nici ea prea bine. In loc sa se dedice rezolvarii acestora, in loc sa reflecteze la problemele globale ale tarii si umanitatii, unii, intelectualii elitisti si presa lor, se ocupa cu lucruri frivole: monteaza comploturi, se iau de oameni nevinovati prin ziare, se leaga de vorbe spuse in gluma, insista mereu pe aceleasi detalii. Acestia nu au simtul istoriei: al Marii Istorii. Specialistul national in gafe, senatorul Ion Iliescu, fost presedinte al tarii timp de sapte ani, este acuzat de presa ca a incercat sa monteze o linie telefonica speciala cu Kremlinul, in plina campanie de apropiere fata de structurile euro-atlantice. Din motive obscure, dl. senator neaga initial orice asemenea intentie. Probabil, scandalul se putea termina foarte repede daca d-sa ar fi avut onestitatea sa recunoasca acel fapt, care nu insemna in mod automat un act de tradare. Dar el a negat zile in sir cu indignare. Atunci insa cind evidenta l-a facut sa accepte acest fapt, replica sa si a sustinatorilor din presa populista, candidatii eterni la Tuca Show, a fost ca nu este vorba decit de un complot al adversarilor sai politici, in speta al Cotrocenilor (fireste, aceasta fara nici o proba serioasa), si mai ales ca oricum este vorba de un detaliu minor: marile probleme sint in alta parte si opinia publica trebuie sa se ocupe de acestea. Citeva zile mai tirziu, neobositul Ion Iliescu se afla la Chisinau, la o intrunire discreta cu oameni de afaceri de nu se stie ce speta. Ceva il infurie teribil. Este o intrunire discreta, dar nu secreta. Presa nu avea ce sa caute acolo, dupa impresia d-lui senator, dar ea se afla totusi acolo. Ion Iliescu tocmai aflase de opinia negativa a unor senatori