Cele aproximativ 20 de specii de Gloxinia sunt originare din Brazilia si sunt cunoscute mai mult prin hibrizii lor, intâlnite in culturile de sera si grupate sub denumirea de Sinningia hybrida (Gloxinia hybrida). Gloxinia sunt caracterizate de radacini tuberoase (sub forma de cartof), aproape sferice, putin turtite, din care ies 1-2 tulpini aeriene scurte, erbacee. Fruzele mari, aproximativ ovale, sunt ondulate pe margini si usor dintate si sunt acoperite de peri moi. Florile au codite lungi si sunt in forma de cupa, de culoare alb, roz, rosu sau albastru in diferite nuante, uni sau bicolore. Inmultirea gloxiniilor se realizeaza prin seminte sau butasi, care se confectioneaza din frunze intregi sau portiuni de frunza. Codita frunzelor se taie la 1 cm sub frunza si se pune astfel taiata intr-un substrat usor, putin umezit (turba + pelin) sau chiar in nisip in sera inmultitor. Se poate utiliza si sectionarea tuberculului, dupa o prealabila fortare pentru a observa bine mugurii. Inmultirea prin seminte se realizeaza de obicei in perioada ianuarie-martie, in sera calda (20-24°C). Substratul trebuie sa fie usor (pamânt de frunze in amestec cu nisip), iar vasele, de preferat, noi. Acestea se acopera cu sticla numai pâna la rasarirea plantutelor. Când plantele au 1-2 frunze se realizeaza primul repicat (replantare) in acelasi tip de substrat ca la semanat, eventual cu putina turba. Distantele de plantare la repicat sunt 2-4 cm. Se mai realizeaza repicatul de doua ori la interval de 3-4 saptamâni. Dupa inca 3-4 saptamâni gloxiniile se planteaza in ghivece cu diametrul de 10 cm, intr-un amestec compus din pamânt de frunze, turba, pamânt de rasadnita si nisip. Schimbatul ghiveciului se face o data sau de doua ori, folosind ghivece de 12-14 cm diametru. Pastrarea tuberculilor Gloxiniilor le place mult caldura, de aceea ele se dezvolta bine numai la 18-20°C, la inceput chiar 22-