In 1860, Cuza si marii oameni din jurul lui stiau cu precizie ca o asemenea institutie va construi identitate (pentru un neam) prin ea insasi, prin puterea sa simbolica extraordinara, ce trece dincolo de "persoane", "timpuri" ori "orgolii". Spiritul (institutionalizat) al unei natiuni realizeaza fixarea definitiva in istorie. Cu aproape doi ani in urma, publicam, la rubrica de fata, un articol intitulat Sensul vietii, sintagma preluata dintr-un film celebru al anilor optzeci. Mi-am amintit de textul respectiv in aceste zile efervescente, cind Universitatea ieseana si, in general, invatamintul superior romanesc serbeaza 150 de ani de existenta. Inainte de a spune de ce articolul mi-a revenit subit in memorie, dati-mi voie sa reproduc aici citeva scurte fragmente: „In adolescenta, am vazut o comedie suculenta, intitulata The Meaning of Life /.../. Filmul consta intr-o succesiune de episoade grotesti, care duceau la o singura concluzie posibila - viata e lipsita de sens sau, oricum, e lipsita de unul reperabil in interiorul standardelor noastre de perceptie si intelegere. Traim, altfel spus, in plin absurd. M-am distrat copios atunci, dar nu am acordat nici un pic de credit subtilitatilor asa-zicind metafizice ale peliculei. Eram foarte tinar si visam, cu indirjire, ca intr-o zi voi schimba lumea din temelii. Urma sa modific adica insusi sensul vietii (al vietii cu v mare, desigur), iar acest lucru nu se putea intimpla decit in prezenta lui nemijlocita. Nu stiam cum voi realiza maretul ideal, insa imi era clar ca nimic nu ma putea opri. Anii au trecut si, maturizindu-ma, am descoperit un adevar trist. Nu numai ca nu am cum sa schimb in vreun fel viata cu v mare, dar nu voi reusi niciodata sa controlez cel putin viata cu „v" mic. Ea isi vede de cursul sau firesc si cumva implacabil, negasind timp sa se opreasca, fie si pentru citeva secunde, ca sa-mi strige peste umar ad